Robert Turcescu (pus sau nu de Băsescu) a venit la televizor şi a spus că a fost ofiţer acoperit. E ca şi cum un ucigaş plătit de un guvern ar apărea la tv, mustrat de conştiinţă, ca să mărturisească nu ştiu ce crime. Ar fi de cascadorii râsului, nu?
Habar nu am câte puncte a luat presupusul ofiţer acoperit la testul psihologic de la admiterea în lumea spionilor, dar e limpede că nu a luat notă de trecere. Să vii să te faci pe tine în direct la tv, ca ultimul căcăcios, nu este tocmai o atitudine de James Bond, ci una de James Tont. Auzi la Turcescu, cică s-a simţit ca şi cum ar fi scăpat de un rucsac cu pietre. Mai bine zicea că s-a simţit ca şi cum ar fi scăpat de pietrele de la rinichi.
Şi chiar dacă dezvăluirile lui Turcescu au fost pure invenţii, el tot prost va ieşi din această afacere. În cazul în care el va apărea peste 2-3 luni şi va spune că totul a fost o farsă menită să îi servească lui Băsescu, lumea va spune cam aşa despre Turcescu: „Ca ziarist te-ai plafonat, ca ofiţer acoperit nu te-au primit, dar nici ca actor nu ai măcar o brumă de talent, pentru că ai fost penibil în rolul spionului închipuit".
