Ne aflam in pragul sezonului cutremurelor, cum au denumit seismologii perioada de sapte ani care va incepe in luna aprilie 2006. Am mai fost zdruncinati pina acum, dar, de data asta, specialistii in fizica pamintului spun ca asteapta ceva mai mare. Acesta a fost motivul pentru care guvernarea trecuta a incercat sa impuna asigurarea locuintelor tuturor romanilor proprietari de imobile. La urma urmei, ne pregateam - atunci, ca si acum - sa intram intr-o structura de tari civilizate, unde asigurarea bunurilor e la fel de obisnuita precum spalatul pe dinti la noi. Insa aceasta obligatie s-a ofilit intre timp, din mai multe motive: suma preconizata drept despagubire in caz de Doamne-fereste! nu depasea 400 de milioane de lei vechi - insuficienta in comparatie cu actualele preturi de pe piata imobiliara. Apoi, la fel de important e si interesul romanilor: mai degraba o pasta de dinti decit o asigurare pe casa - mentalitate cauzata de vintul naprasnic care bate prin majoritatea buzunarelor. Romania e recunoscuta ca avind un venit mediu lunar net foarte mic in Europa: 200 de euro pe cap de locuitor. De aceea, o asigurare la Doamne-Doamne prin rugaciuni ramine mai la indemina decit una la o firma specializata.
Insa piata asigurarilor nu se refera doar la bunuri mobile sau fixe. Principala grija a romanilor este sanatatea. Dar, in Romania, sanatatea costa scump, iar procentele retinute din salarii si virate caselor de asigurari de profil nu mai sint suficiente. Aici, guvernantii s-au contrazis, pentru ca, mai intii, au aruncat vina lipsei de fonduri pe risipa si pe proasta gestionare a resurselor din sistemul ticalosit. Legea privind reforma in domeniul Sanatatii, abia mosita in laboratorul de legi al Guvernului, mentioneaza atit co-plata, ca mod de sustinere a costurilor serviciilor medicale, cit si asigurarile complementare ori suplimentare de sanatate. E ca si cum ar exista un clasament al starilor de sanatate, similar gradelor de comparatie din limba romana - sanatos, mai sanatos, cel mai sanatos. Fiecare, dupa cit ii e plapuma. Cu siguranta, la noi - ca si in tarile occidentale - cele mai aglomerate vor ramine spitalele care asigura pachetul de baza al serviciilor medicale.
Dar romanii nu se asigura doar pe ei, ci isi iau umbrele de protectie si pentru masinile lor. Asta pentru ca politele de raspundere civila auto sint, si ele, obligatorii. Vestea proasta e ca, la anul, costul lor se va dubla, fapt care se inscrie in tendinta generala a oricarui produs ori serviciu.
Daca ar fi sa adune toate formele de asigurare, unui roman de conditie medie nu i-ar ajunge cele sapte milioane de lei, cit e salariul mediu net. In cel mai bun caz, va trebui sa aleaga. Ofertele companiilor de asigurari sint foarte generoase, dar, cum preturile se aliniaza tot mai mult la nivele occidentale, iar buzunarul romanului parca ezita sa se largeasca pentru mai mult de sapte milioane pe luna, inseamna ca riscurile vor incepe sa se adune tot mai mult in jurul paturii sarace. De aceea, nivelul de trai scazut din Romania costa atit de mult.
Insa piata asigurarilor nu se refera doar la bunuri mobile sau fixe. Principala grija a romanilor este sanatatea. Dar, in Romania, sanatatea costa scump, iar procentele retinute din salarii si virate caselor de asigurari de profil nu mai sint suficiente. Aici, guvernantii s-au contrazis, pentru ca, mai intii, au aruncat vina lipsei de fonduri pe risipa si pe proasta gestionare a resurselor din sistemul ticalosit. Legea privind reforma in domeniul Sanatatii, abia mosita in laboratorul de legi al Guvernului, mentioneaza atit co-plata, ca mod de sustinere a costurilor serviciilor medicale, cit si asigurarile complementare ori suplimentare de sanatate. E ca si cum ar exista un clasament al starilor de sanatate, similar gradelor de comparatie din limba romana - sanatos, mai sanatos, cel mai sanatos. Fiecare, dupa cit ii e plapuma. Cu siguranta, la noi - ca si in tarile occidentale - cele mai aglomerate vor ramine spitalele care asigura pachetul de baza al serviciilor medicale.
Dar romanii nu se asigura doar pe ei, ci isi iau umbrele de protectie si pentru masinile lor. Asta pentru ca politele de raspundere civila auto sint, si ele, obligatorii. Vestea proasta e ca, la anul, costul lor se va dubla, fapt care se inscrie in tendinta generala a oricarui produs ori serviciu.
Daca ar fi sa adune toate formele de asigurare, unui roman de conditie medie nu i-ar ajunge cele sapte milioane de lei, cit e salariul mediu net. In cel mai bun caz, va trebui sa aleaga. Ofertele companiilor de asigurari sint foarte generoase, dar, cum preturile se aliniaza tot mai mult la nivele occidentale, iar buzunarul romanului parca ezita sa se largeasca pentru mai mult de sapte milioane pe luna, inseamna ca riscurile vor incepe sa se adune tot mai mult in jurul paturii sarace. De aceea, nivelul de trai scazut din Romania costa atit de mult.
