Miercuri, 6 octombrie, s-a dat startul pentru cel mai interesant şi ambiţios proiect cultural din ultimii ani ai Brăilei. Sfidând pustiul cultural, sărăcia sufletească şi deşertul ideatic, doi artişti, susţinuţi cu entuziasm de ceea ce putem numi, fără reţineri, mediul artistic brăilean - mă refer la cei cu priză la realitatea contemporană, au conturat un spaţiu care pare a se proiecta în viitor ca o adevărată rezervaţie culturală. Ion Sănduleac şi Radu Nichifor, iniţiatorii acestui fenomen, au ridicat un bastion cu multiple semnificaţii. Pe de o parte, au extras din "vestigiile" unei case vechi, aflate la intersecţia străzii Eminescu cu strada Sebastian, un cadru perfect rezonant cu multiplele nuanţe de expresie artistică, fapt care atrage după sine, în mod fericit, posibilitatea producerii de spectacole teatrale, proiecţii de film, expoziţii, lansări de carte, lecturi publice, concerte etc. Pe de altă parte, cei doi au însufleţit totul cu o idee care s-a suprapus, în cele din urmă, cu un sentiment acut: readucerea pe harta trăirilor acestui oraş vechi, uzurpat din drepturile lui de oraş care se consuma într-un exemplar trai cultural, a unei boeme care să sintetizeze, fără precauţii şi fără presiunea instituţională, stadiul unei clase de oameni care împărtăşesc valori ce nu-şi mai găsesc locul în societatea brăileană actuală. Astfel se face că ora 19.00, din 6 octombrie, a adunat sub ea, în subsolul de bun gust al "Understage"-ului, aproape tot din ceea ce, în opinia mea, reprezintă, în momentul de faţă, vârful de formă al fenomenului cultural brăilean. Au răspuns chemării lui Ion Sănduleac şi Radu Nichifor o adevărată "adunare", impresionantă prin eclectism şi uimitoare prin acoperirea unei plaje largi de vârstă: din perspectiva primei consideraţii, s-au adunat actori, scriitori, jurnalişti, graficieni, exponenţi cu o anumită expertiză în zona managementului cultural, muzicieni şi, nu în ultimul rând, oameni cu care schimbarea a câteva vorbe reprezintă o reală plăcere; în cheia celei de-a doua observaţii, "vârsta" a stat sub semnul reperelor date de o graficiană de numai 20 de ani şi o doamnă bine cunoscută publicului larg, care a traversat nu mai puţin de 73 de ani.
Alin Florea, într-o plăcută simbioză cu Cornel Cristei, a dat măsura unei excelente interpretări, reuşind să realizeze un "one man show" detaşat de toate complexele genului
Moartea care dă viaţă
Întâlnirea dintre Ion Sănduleac, absolvent de Arte Plastice, şi regizorul Radu Nichifor are un aer de poveste şi s-a petrecut sub aura unui pseudo-oximoron. Putem vorbi de o întâlnire fericită într-un moment extrem de trist. Practic, cei doi s-au întâlnit la moartea regretatului actor Cornel Cimpoae. Ceea ce, la o primă senzaţie, părea bizar, a căpătat, în final, valoare simbolică. După ce, ani de-a rândul, Cornel Cimpoae s-a oferit pe el însuşi, necondiţionat, în roluri excepţionale, mistuindu-şi generos viaţa într-o totală sobrietate şi discreţie, moartea lui, ca ultim act, a sădit germenii unei prietenii care, providenţial, s-a transformat într-un angajament. "Ceea ce doar intuiam sau percepeam la nivel de senzaţie a căpătat substanţă când l-am întâlnit pe Sănduleac. Şi nu l-am întâlnit oricum sau oriunde, ci la moartea lui Cornel Cimpoae, de care mă lega o afecţiune sinceră. Şi nu pot să nu concep că toate astea au o semnificaţie clară", mărturiseşte Radu Nichifor. La rândul lui, Ion Sănduleac, marcat de aceeaşi simbolistică, încearcă să pună cap la cap etapele care au precedat intrarea într-o aventură din care este hotărât să nu se mai întoarcă: "Nu ştiu cum să încep... Puteam să fac orice, să rămân în Franţa sau să plec în Veneţia, de pildă, sau - nu ştiu - să mă mut în Bucureşti, dar toate astea nu-mi spuneau nimic. Am ales să salvez o casă din centrul istoric al Brăilei, să creez acest spaţiu cu Radu Nichifor şi să-mi afirm credinţa şi ataşamentul meu pentru oamenii de spirit ai Brăilei, ai acestui oraş care, prin filtrul meu ideatic şi afectiv, este un oraş fabulos. Momentul morţii lui Cornel Cimpoae a fost catalizator, cred că a fost decisiv."
"Understage" este şi gazda unei expoziţii de fotografii realizate de regizorul Radu Afrim
Visul unei nopţi de gală
Momentul serii a fost dat de prestaţia scenică a actorului Alin Florea, acompaniat la clape de Cornel Cristei, cel care, de altfel, a scris şi scenariul piesei "Visul unei nopţi de gală", în regia lui Radu Nichifor. Chiar dacă atmosfera era destinsă, cu un public relaxat şi un decor minimalist care incita la o participare directă, dincolo de urmele - profesional estompate de Alin Florea - unei munci intense de ultimă oră, a frapat seriozitatea cu care s-a desfăşurat totul. Alin Florea, într-o plăcută simbioză cu Cornel Cristei, a dat măsura unei excelente interpretări, reuşind să realizeze un "one man show" detaşat de toate complexele genului. Suita de piese muzicale care au fragmentat, inteligent, scheletul narativ, au adus în prim plan o altă surpriză: vocea lui Alin Florea, care, uimitoare în corectitudinea luării notelor, a dat viaţă, cu o puternică motivaţie interioară, unor piese celebre ce au făcut - şi mai fac - materia lirismului stilat. Iar ultima bucată muzicală - ca să întăresc cele spuse mai sus - i-a fost dedicată aceluiaşi Cornel Cimpoae.
Ineditul "Visului unei nopţi de gală" a constat într-un "debut", mai exact în poziţia lui Cornel Cristei, aflat la primul său "text" pus în scenă. Menţiunea merită a fi făcută, pentru că textul, foarte bine articulat, a scos la suprafaţă, frust şi ironic, mizeriile din "showbiz"-ul românesc contemporan, marcând, în punctul de maximă iluminare, condiţia artistului prin lupa încărcăturii esopice a poveştii lui Savinien de Cyrano de Bergerac.
Trebuie amintit şi faptul că pe pereţii acestui spaţiu generos au putut fi vizionate şi fotografii ale lui Radu Afrim, mostre de bun gust şi viziune, care pot fi tratate şi ca adevărate repere în civilizaţia afişului de teatru contemporan românesc.
Începând de săptămâna viitoare, "Understage" este deschis publicului larg, cu toate că deschiderea "oficială" va avea loc pe 15 octombrie, cu un recital Ada Milea. Urmează, de asemenea, spre sfârşitul lunii, un concert "Addiction" şi reluarea piesei "Visul unei noţi de gală". În plus, "Understage" are în producţie alte două spectacole de teatru.
