Fara sa stabileasca un nou record ca durata, abia incheiata greva a profesorilor reprezinta, din anumite puncte de vedere, o cotitura in istoria si practica luptei sindicale din Romania postdecembrista. Ultima actiune de protest notabila s-a desfasurat tot sub guvernarea PNL-PD-UDMR, dar asta s-a intimplat in anul 2000. Atunci, dupa cinci saptamini de vacanta fortata, profesorii au obtinut patru procente din PIB pentru Educatie, plus nelipsitele majorari salariale. Ca si acum cinci ani, ultimul protest national din invatamint a dovedit din nou strinsa unitate de breasla a cadrelor didactice, desi in domeniu activeaza nu mai putin de patru sindicate in scoli si licee, plus unul al personalului din universitati. E drept ca, in ceea ce priveste institutiile bugetare, doar functionarii publici mai sint reprezentati de un sindicat puternic - aceasta datorita numarului foarte mare de angajati din institutiile publice. Restul sindicatelor s-a naruit sub tavalugul privatizarilor si nu s-a mai auzit nimic despre ele. De aceea, miscarile de protest ale marilor federatii si-au pierdut mai toata vlaga de-a lungul timpului. Noii proprietari de fabrici si uzine, patronatul in general, a trecut miscarea sindicala pe lista neagra, astfel ca, cel putin pentru o vreme de acum incolo, vom mai vedea doar mitinguri si proteste ale angajatilor de la stat.
Recent incheiatul protest al profesorilor a aratat o schimbare in modul de abordare a revendicarilor. Guvernul a mers pe calea obisnuita - cea a contestarii grevei in instanta, dar replica sindicatelor a fost sesizarea la Curtea Constitutionala a contestatiei guvernamentale - mai exact a prevederilor legale pe care s-a bazat actiunea in instanta a Executivului. Cu alte cuvinte, liderii sindicali le-au dat guvernantilor peste degete. Intre timp, judecatorii Curtii - aceiasi care au taiat pofta coalitiei de a subtia salariile magistratilor ori de a-i schimba pe presedintii Camerelor parlamentare - au respins actiunea sindicalistilor. Chiar daca au pierdut din nou in fata legii, pare evident ca liderii sindicali au priceput ca, intr-un stat de drept, a trecut vremea protestelor de strada si chiar a grevelor, bataliile pentru obtinerea revendicarilor mutindu-se tot mai des in salile de judecata. Daca in Statele Unite, uniunile sindicale s-au devenit foarte puternice tocmai pentru ca liderii si consilierii lor juridici au stiut sa construiasca in timp un intreg edificiu legislativ (fapt care a atras increderea cotizantilor si, implicit, cresterea numarului lor), in Romania abia se incheie perioada liderilor care si-au pus sindicatele la pamint ori chiar i-au tradat pe cei ce i-au ales sa-i reprezinte. In fapt, acestia din urma, simplii membri de sindicat, sint singurii care pot decide in ce directie sa mearga organizatia si cine sa-i conduca. Cei din Educatie au aratat ca au inteles acest lucru, promovind astfel ultimul examen cu Guvernul. Ramine insa de vazut cine a tras invataminte din lectia profesorilor grevisti.
Recent incheiatul protest al profesorilor a aratat o schimbare in modul de abordare a revendicarilor. Guvernul a mers pe calea obisnuita - cea a contestarii grevei in instanta, dar replica sindicatelor a fost sesizarea la Curtea Constitutionala a contestatiei guvernamentale - mai exact a prevederilor legale pe care s-a bazat actiunea in instanta a Executivului. Cu alte cuvinte, liderii sindicali le-au dat guvernantilor peste degete. Intre timp, judecatorii Curtii - aceiasi care au taiat pofta coalitiei de a subtia salariile magistratilor ori de a-i schimba pe presedintii Camerelor parlamentare - au respins actiunea sindicalistilor. Chiar daca au pierdut din nou in fata legii, pare evident ca liderii sindicali au priceput ca, intr-un stat de drept, a trecut vremea protestelor de strada si chiar a grevelor, bataliile pentru obtinerea revendicarilor mutindu-se tot mai des in salile de judecata. Daca in Statele Unite, uniunile sindicale s-au devenit foarte puternice tocmai pentru ca liderii si consilierii lor juridici au stiut sa construiasca in timp un intreg edificiu legislativ (fapt care a atras increderea cotizantilor si, implicit, cresterea numarului lor), in Romania abia se incheie perioada liderilor care si-au pus sindicatele la pamint ori chiar i-au tradat pe cei ce i-au ales sa-i reprezinte. In fapt, acestia din urma, simplii membri de sindicat, sint singurii care pot decide in ce directie sa mearga organizatia si cine sa-i conduca. Cei din Educatie au aratat ca au inteles acest lucru, promovind astfel ultimul examen cu Guvernul. Ramine insa de vazut cine a tras invataminte din lectia profesorilor grevisti.
