• pare incredibil, dar de vreo 20 de ani, angajaţii sunt în procent de 80% aceiaşi • probabil secretul este relaţia dintre patroana Manuela Papadopol şi ei, deoarece femeia îi priveşte de la egal la egal şi ca pe nişte prieteni • de asemenea, la ceas aniversar, aceasta a ţinut să le mulţumească, în primul rând lor, pentru menţinerea în viaţă a afacerii de pe strada 1 Decembrie 1918 • un alt succes este reprezentat de reţetele tradiţionale româneşti, la care sunt folosite exclusiv produse proaspete şi naturale, iar aici putem vorbi despre “vedeta” meniului, ciorba de burtă, vestită în Brăila • deşi restaurantul nu trece prin cea mai bună perioadă financiară, atât patroana, cât şi personalul se gândesc pozitiv la viitor
Dacă eşti brăilean, sigur ai mâncat măcar o dată la “Zahana”, restaurantul care există de 55 de ani în municipiu, iar de 20 de ani are, în proporţie de 80%, acelaşi personal. Doar anii au trecut, căci mâncarea a rămas la fel de bună şi la fel de proaspătă ca altădată. Manuela Papadopol este cea care a preluat restaurantul, în anul 1998, de la Intreprinderea de Sacrificare, Creştere şi Îngrăşare a Porcilor (ISCIP) Brăila. Dar nu numai spaţiul a fost preluat, ci şi angajaţii care, la acea vreme, erau de trei ori mai mulţi ca acum. Astfel, reţetele şi gustul au rămas aceleaşi, la fel şi calitatea produselor. Ciorba de burtă, “vedeta” meniului, se prepară în continuare doar din burtă proaspătă, deşi bucătarii o fierb chiar şi jumătate de zi, în condiţiile în care există varianta celei prefierte achiziţionate din magazine, dar, ce-i drept, fară la gust. Tochitură de pui cu mămăliguţă, fasole cu ciolan afumat, tocăniţă ţărănească, mititei ori peşte, sunt doar câteva dintre mâncărurile preparate în bucătăria “Zahana” exclusiv din produse proaspete şi naturale, achiziţionate de la producători particulari. La vizita reporterilor “Obiectiv - Vocea Brăilei” la restaurant, operaţiunea “Murături pentru iarnă” era în plină desfăşurare. Da, pe lângă murături, şi varza, castraveciorii şi gogoşarii sunt puse la murat după reţete tradiţionale chiar de către bucătarii localului. Manuela Papadopol, patroana “Zahana”, ne-a dat asigurări că inclusiv părinţii îşi pot aduce copiii să mănânce produse proaspete şi naturale.
Totuşi, în ciuda reţetelor tradiţionale româneşti foarte gustoase, clienţii nu mai sunt atât de mulţi ca altădată, iar restaurantul a ajuns să supravieţuiască din vânzările zilnice. Dacă înainte se organizau şi evenimente, de genul nunţi, botezuri, astăzi restaurantul nu se mai pliază pe cerinţele clienţilor, care-şi doresc spaţii mult mai mari, cu capacitate dublă ori triplă faţă de ce oferă localul “Zahana”. Localul a reuşit să supravieţuiască şi crizei economice din perioada 2008-2009, când numărul clienţilor s-a decimat. Mai mult, restaurantul are puhoi de clienţi doar vara, cât funcţionează terasa, dar pe timpul friguros, numărul lor se diminuează semnificativ. Chiar şi în aceste condiţii, personalul a rămas acelaşi, iar patroana Manuela Papadopol gândeşte pozitiv despre viitor: “Trebuie să gândim pozitiv. Nu avem voie să punem bariere şi nici să închidem uşi. Uşile trebuie deschise şi să avem încredere că suntem oameni iubiţi şi vom rezista. Cineva acolo sus ne iubeşte”.
Istoria localului
Deşi e patroana restaurantului, relaţia Manuelei cu angajaţii este una de prietenie şi de egalitate, iar comportamentul dintre ei este unul asemănător celui familial. Probabil acesta este unul dintre secretele ce au dus la păstrarea personalului circa 20 de ani în aceeaşi formulă, cu mici excepţii, iar aici vorbim de pensionări ori decese. Localul “Zahana” a aparţinut, iniţial, Intreprinderii Comerciale de Stat pentru Alimentaţie Publică (I.C.S.A.P.), iar aici vorbim de anii '60. După căderea comunismului, în anul 1990, restaurantul a fost preluat de Intreprinderea de Sacrificare, Creştere şi Îngrăşare a Porcilor (ISCIP) Brăila. Manuela Papadopol a fost angajata ISCIP, iar prin 1997 a devenit şef de unitate la restaurant şi magazinul de prezentare şi desfacere a produselor, după ce fosta directoare a plecat. Pe aceeaşi poziţie a prins-o falimentul întreprinderii, moment în care a luat decizia de a merge ea mai departe cu localul, transformându-l în societate cu răspundere limitată (SRL). “Nu ştim exact data când s-a înfiinţat, dar, din ce ştiu eu, undeva prin vară s-ar fi dat în folosinţă spaţiul. Eu am preluat în 1998 unitatea, cu tot cu personalul existent, personal care era de pe vremea I.C.S.A.P. Brăila, deci dinainte de Revoluţie. La bucătărie trei angajate intră pe aceeaşi uşă de zeci de ani, cea mai veche angajată este o doamnă pensionară care încă vine şi lucrează şi astăzi. Ea a fost angajată I.C.S.A.P. din 1973. Cele trei au fost angajatele domnului Manu, el era şeful restaurantului pe vremea I.C.S.A.P., în perioada comunistă. Coincidenţa a fost şi de nume. Manu era numele lui de familie, iar eu sunt Manuela, dar lumea zice tot “La Manu”. Şi atunci, am păstrat numele, iar societatea se numeşte «Zahana Manu SRL». Acum, noi avem o dublă sărbătoare, pentru că trăim bucuria rezistenţei pe piaţă. Am luptat, dar au fost căderi. Au fost nişte ani liniştiţi până în 2007, când a început perioada de criză. Deschidem uşa şi aşteptăm. Fie iarnă, şi dacă plouă, şi dacă ninge, cheltuielile sunt aceleaşi. Au fost perioade în care am fost la un punct de a claca. Pe de altă parte, de vreo 7-8 ani, am constatat că am ajuns să trăim din vânzarea zilnică”, ne-a povestit Manuela Papadopol.
«A trata angajatul ca pe slugă, a-l umili, a-i vobi urât, nu concep aşa ceva!»
Patroana ne-a mai spus că este foarte recunoscătoare personalului localului, pentru sprijinul de-a lungul anilor, dar şi pentru schimbul de încredere. Femeia are numai cuvinte de laudă pentru angajaţii ei: “N-aş fi putut să fiu cineva la momentul ăsta, dacă nu ar fi fost oamenii cu care lucrez. Sunt o echipă nemaipomenită, am devenit o familie, între timp. Ne-am cununat între noi, ne-am botezat, ne ştim problemele de viaţă, aici le discutăm pe toate. Am trecut prin momente grele, pentru că am pierdut pe parcurs nişte salariaţi care au decedat, trei băieţi tineri, ospătari. Iar o altă doamnă era o femeie de mare nădejde, dar şi ea a murit acum câţiva ani. Sunt mândră de angajaţii mei, pentru că ei sunt mai buni ca mine. Ei ştiu ce au de făcut, eu pot să plec în concediu şi o lună de zile, ei se descurcă de minune. Reţeta succesului este să nu uiţi de unde ai plecat. În momentul în care te vezi ajuns într-o poziţie, de patron, de administrator, de director, să nu uiţi cine ai fost. Pentru că şi tu ai fost un om simplu, care a pornit de jos. De la început, eu am gândit că trebuie să fiu prietena lor. A trata angajatul ca pe slugă, a-l umili, a-i vobi urât, nu concep aşa ceva. E destul că, din punct de vedere financiar, nu poţi să le dai cât ar fi necesar. Dar măcar să vină cu drag şi cu bucurie la serviciu, să ne bucurăm că ne vedem unii pe ceilalţi. Eu sunt şi psihoteraut, mi-am făcut cabinetul aici, ca să fiu aproape de ei”.
Patroana “Zahana” ne-a dezvăluit că, în urmă cu mai mulţi ani, a primit o ofertă de mii de euro pentru a renunţa la restaurant şi a închiria spaţiul către altcineva. După nopţi de frământări şi analizând oferta destul de tentantă financiar, Manuela a luat decizia cu sufletul: “Am zis că nu pot să fac lucrul ăsta. Sunt prea mulţi ani, suntem prea apropiaţi. Ce să le spun eu oamenilor ăştia? Nici nu ştiu dacă s-ar obişnui într-o altă locaţie în care s-ar putea să fie trataţi ca un nimeni sau ca un simplu angajat. Nu am putut...Am zis că fac tot ce se poate face ca să rezistăm cât mai mult. E destul de greoi, sunt controale, sunt cerinţe, nu poţi să fii perfect, oricât ai vrea”.
Atât Manuela, cât şi angajaţii îşi doresc ca Centrul Vechi să fie mai animat, pentru că aşa ar avea şi restaurantul mult mai mulţi clienţi, ceea ce ar însemna o supravieţuire pe piaţă de mulţi ani de-acum încolo.
