Parlamentarilor romani nu le pasa, de fapt, nici de electoratul de acasa - in fond si la urma urmei, chiar si cei care vor fi alesi la un moment dat sa reprezinte zonele europene ale Romaniei in Parlamentul European vor trebui sa stea la Bruxelles pe perioada mandatului si asta nu va insemna ca nu isi vor reprezenta electoratul asa cum se cuvine - si nici chiar de salariile rusinoase pentru fetele fine ale domniilor lor, obisnuiti cu un anumit stil de viata, care, vezi Doamne!, nu va putea fi mentinut pe maruntisul de 1200 de euro pe luna pe care l-ar primi din partea Romaniei ca reprezentanti ai sai in forul european.
Motivul din spatele acestei codeli de fata mare este acela ca domnii parlamentari romani se tem nevoie mare de a da fata cu adevaratii politicieni, cu aceia care chiar se simt responsabili in fata propriului electorat pentru faptele lor, si care au fost alesi pe liste uninominale pentru meritele lor proprii. Mai mult decit atit, domnii parlamentari romani stiu foarte bine ca pentru a fi ales in Parlamentul European trebuie sa vorbesti cel putin doua limbi straine si sa fii in stare sa participi la dezbateri, sa iti expui punctul de vedere si asa mai departe, nu numai sa te prezinti la podium din cind in cind si sa trintesti in plenul Parlamentului vreun speech idiot tradus cu dictionarul si pe care il si pronunti cu accent sovietic de te rid toate curcile Bruxelles-ului. Parlamentarii romani nu vor sa candideze pentru Parlamentul Europei pentru ca isi dau si singuri seama cit de multi dintre ei ar fi ridicoli si anacronici acolo, si cit de mult li s-ar vedea adevarata valoare. intrebarea e insa, daca aceste doamne si acesti domni chiar nu se simt in stare sa fie parlamentari europeni, sint ei oare indeajuns de valorosi pentru a fi parlamentari romani??