Este un roman-basm promovat printr-un turneu unic în România: 40 de zile, 40 de oraşe, 40 de librării, 40 de întâlniri cu cititorii.
Autoarea a debutat la vârsta de 16 ani şi a absolvit două facultăţi: Teatrologie şi Regie. Chris Simion a înfiinţat în 2000, alături de Pascal Bruckner, compania de teatru DAYA, un teatru profesionist şi independent care colaborează atât cu actori tineri, cât şi cu nume mari ale scenei româneşti. În 2009 a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România. A scris: "Dragostea nu moare. O concluzie la 16 ani" - 1994, "Dogmatica fericirii" - 1995. "Disperarea de a fi" - 1996, "De ce nu suntem ceea ce putem fi?" - 1997, "Spovedania unui condamnat" - 1998/2000, "În fiecare zi, Dumnezeu se roagă la mine" - 2002, "Ce ne spunem când nu ne vorbim" - 2010.
Cartea a fost tipărită la editura "Trei".