Dumitru Ionescu, fost primar al Brăilei între anii 1906 şi 1910, este unul dintre cei mai mari filantropi ai oraşului nostru. În timpul vieţii a fost un prosper om de afaceri, iar după moarte ar fi trebuit să rămână în memoria brăilenilor, cărora le-a lăsat prin testament cea mai mare parte a uriaşei sale averi. A lăsat Brăilei bani pentru un spital şi o grădiniţă destinată copiilor sărmani, dar şi pentru burse studenţeşti sau ajutoare sociale. În testamentul său, Dumitru Ionescu a încredinţat Primăriei proprietatea asupra monumentalei clădiri a Teatrului "Maria Filotti", care a rămas de atunci în centrul evenimentelor culturale desfăşurate în oraşul nostru. Fie şi numai pentru că existenţa teatrului brăilean i se datorează în mare măsură, Dumitru Ionescu merită recunoştinţa generaţiilor care i-au urmat.
Recunoştinţă de care a avut parte, ce-i drept, în primii ani după moarte. În 1930, la 11 ani după trecerea sa în nefiinţă, Primăria, împreună cu breasla cântăreţilor bisericeşti - din care făcuse parte în tinereţe - i-au ridicat un mausoleu în cimitirul "Sf. Maria". Zidit din cărămidă şi piatră, monumentul era menit să amintească pentru totdeauna cine a fost Dumitru Ionescu şi ce a însemnat acesta pentru istoria culturală şi economică a Brăilei. Generaţia actuală l-a uitat, însă, pe Dumitru Ionescu: mausoleul său din cimitirul "Sf. Maria" se degradează continuu, neîngrijit de nimeni. Municipalitatea care a primit în dar, acum aproape o sută de ani, clădirea teatrului şi o avere impresionantă, nu se preocupă, astăzi, nici măcar să pună o plăcuţă comemorativă pe cripta marelui om, ca să vadă lumea cine a fost şi ce a reuşit să realizeze în timpul vieţii. Cei din administraţia cimitirului ne-au spus că, în urmă cu vreo doi ani, o firmă privată a refăcut, pe propria cheltuială, uşile metalice de deasupra cavoului, care erau mâncate de rugină şi nu mai prezentau siguranţă. În rest, mausoleul mai pierde azi o cărămidă, mâine o decoraţiune din piatră, prăbuşindu-se iremediabil, sub indiferenţa autorităţilor şi a brăilenilor care beneficiază şi acum de donaţiile celui ce odihneşte acolo, marele filantrop Dumitru Ionescu.
