Adina Popescu s-a născut în 1978, la București, a absolvit Regie de Film, însă de la 18 ani a lucrat ca reporter și jurnalist cultural, ulterior redactor, la “Dilema veche”. În 2014, a publicat „Povestiri de pe Calea Moșilor”, o carte asemănată cu o mașină a timpului, care te poartă în anii ‚80 – ‚90, iar în 2015 a apărut „O istorie secretă a Țării Vampirilor: Cartea Pricoliciului”, primul volum dintr-o trilogie fantasy care a câștigat Trofeul Arthur.
Volumul „Povestiri de pe Calea Moșilor" este o carte plină de gingășie și inocență în care autoarea își prezintă amintirile din copilăria trăită într-o epocă ce pare să facă parte dintr-o cu totul altă viață. Primele texte surprind perioada de grădiniță și primii ani de școală, atunci când Calea Moșilor reprezintă nu doar centrul lumii, cât lumea întreagă pentru Adina, fetița care se mută împreună cu părinții într-un apartament din cartierul bucureștean nou construit. Evenimentele pe care le trăiește personajul nu sunt unele ieșite din comun, însă copilăria Adinei seamănă izbitor de mult cu a oricărui alt copil care a crescut în Epoca de Aur. Scriitoarea povestește din punctul de vedere al fetiței care crește odată cu trecerea timpului. Așadar, prin intermediul ei, cititorul se reîntoarce în timp sau cunoaște vremuri pe care el nu le-a trăit niciodată. Pătrundem în viața de familie, descoperim jocurile de atunci, prieteniile, bucuriile, care privite acum ar putea părea puține, dar care atunci erau trăite intens, aflăm detalii despre școală, excursii, feluri de mâncare, concepții și prejudecăți, ce se schimbă odată cu pătrunderea personajului în adolescență.
Dacă primele povestiri prezintă anii comunismului, adolescența înseamnă pentru Adina anii de tranziție, când lucrurile se schimbă și ceea ce în trecut avea valoare este înlocuit treptat. Astfel, surprizele de la gumele de mestecat devin mai prețioase decât colecțiile de timbre, sucurile la dozator iau locul Brifcorului, plăcile cu povești sunt înlocuite cu casete cu Metallica, ritualul de seară al clătitelor – două goale, două cu zahăr și două cu gem se pierde și o lume întreagă devine o tristă amintire. Nostalgia și autoironia Adinei rămân însă și deschid porțile spre o nouă lume, poate mai bună.
Stilul autoarei atrage atenția prin faptul că vocea naratorului se adaptează la vârsta personajului principal, iar inocența și sinceritatea copilei exprimate în fraze scurte și extrem de simple se transformă în gândurile complexe ale unui adult în devenire, același lucru întâmplându-se și cu concepțiile care ajung să se schimbe. Dacă atunci când era mică, Adina considera că la casă stau doar țiganii, disprețuind zona din spatele blocurilor, finalul cărții lasă cititorului impresia că personajul a trecut într-o altă etapă a vieții: “De curând, m-am mutat de pe Calea Moșilor pe una dintre străduțele «din spate», la parterul unei case de prin 1930, unde nu s-a inventat termoficarea. Calea Moșilor începuse să mă sufoce, așa cum se întâmplă de fiecare dată într-o relație de prea lungă durată, în care nu-ți vine nici să mai rămâi, nici să te desparți, așa că preferi să iei o distanță. Cel mai tare mă apăsau blocurile noastre, toate la fel, huruitul tramvaielor noaptea, în drum spre depou, faptul că de la fereastra mea nu vedeam niciodată mai mult de o bucată de cer, nu știam dacă într-adevăr plouă, decât atunci când scoteam capul pe geam, nicio frunză în cădere nu-mi anunța venirea toamnei.
Strada pe care stau acum are copii care desenează cu creta șotroane și alte jocuri de asfalt, iar uneori, în după-amiezile de vară în care nu-ți dorești altceva decât să ațipești cu geamul deschis, îi poți auzi țipând în cor: «Ai spart oalele, ai mâncat sarmalele!» Are și țigani, care locuiesc mai mulți laolaltă, se strigă unii pe alții cu voci ușor cântate, duminica își scot mesele și grătarele în stradă, au ceva vechi și autentic, de mahala, care îmi place.”
Acest volum este disponibil pentru public, spre împrumut, la Biblioteca Județeană „Panait Istrati” Brăila. Disponibilitatea titlului poate fi consultată în catalogul electronic al bibliotecii – https://toread.bjbraila.ro/opac.
