• este de remarcat ritmul de lucru dar și felul cum au fost înlocuite pavelele de pe aleea pietonală centrală a bulevardului • pe de altă parte, sunt și aspecte la care proiectantul și constructorul ar fi trebuit să-și dea mai mult interes, totul culminând cu modul precar în care a fost montată piatra cubică din zona bustului lui Nicolae Bălcescu, din dreptul liceului cu același nume
Merită apreciat modul exemplar, rar întâlnit, al felului cum a acţionat firma ”Concivia” la reabilitarea aleii pietonale de pe bulevardul Cuza, de la intersecția cu Calea Călăraşilor şi până la Carantina. Este vorba de organizarea de şantier, ca la carte: fără pauze lungi şi dese, cu oameni stând în lopată sau butonând telefoanele. S-a lucrat întins la scoaterea vechilor şi trainicelor pavele din material refractar, fără afectarea spaţiilor verzi şi a carosabilului. Iar noile pavele au fost puse în operă cum trebuie, fără denivelări și aliniate destul de bine. Iar ritmul de lucru intens a permis dalarea şi scoaterea la lumină a bulevardului într-un timp record (cel puțin dacă ne raportăm la felul cum se lucrează de obicei pe meleagurile noastre): în nici trei luni. Pentru toate acestea, felicitări!
Dar, cu tot respectul pentru constructori, nu putem ocoli unele aspecte nedorite, cu trimitere şi la proiectul investiţiei. Astfel: bordurile din granit de la intersecţiile cu străzile laterale nu au fost teşite, pentru a permite accesul facil al persoanelor cu handicap sau al celor cu cărucioare pentru copii. (excepţie este doar micuţa rampă din dreptul intersecției Cuza/Mihai Eminescu); fixarea necorespunzătoare a unor borduri din granit, cu rostul dintre ele neastupat total; lăsarea de nisip nestrâns în câteva locuri.
Unde sunt pavatorii de altădată?!
Unul dintre aspectele din categoria ”așa nu” este modul discutabil în care au fost puse pe poziție dalele abnorma din tuf vulcanic, lângă bustul lui Nicolae Bălcescu din fața liceului cu același nume. Iar asta ne face să ne întrebăm ”unde sunt pavatorii de altădată?”. Mai bine spus, cei de la fosta IJGCL (Întreprinderea Judeţeană de Gospodărire Comunală şi Locală), conduşi acum 50 - 60 de ani de către inginerii Râpea şi Petcu. Iar ei, “pavagiii”, indiferent de anotimp şi starea vremii, protejaţi cu rogojini, sau mai încoace, polietilenă, munceau stând de-abuşilea, în genunchi, cu scule rudimentare şi fără maiurile mecanice şi flexurile din prezent. Cu toate astea, lucrările lor rezistă şi azi, după circa o jumătate de secol, iar cât priveşte acele dale foarte mari aduse din Italia, de la Vezuviu, trebuie spus că prin colţurile şi golurile foarte mari de pe partea dorsală, fixarea lor pe teren este foarte dificilă. Totul cerând pricepere, efort şi experienţă, nu doar tasarea cu ciocanul, maiul manual sau cu… piciorul. Iar la final să fie bine fixate cu ciment, şi în plan orizontal, fără dâmburi în care să te împiedici. Cum s-a întâmplat cu dalele puse în bătaie de joc, în anul 2010, pe Calea Călărașilor, în staţia de la liceul Murgoci...
Revenind la ceea ce se poate vedea acum lângă bustul lui Bălcescu, acolo fiind şi dale vechi (inclusiv cele care, din iunie 2019, au zăcut grămadă pe spaţiul verde din faţa liceului), nu este în regulă. Tot acolo, ar trebui reconsiderată lucrarea aferentă casetei soclului, afectat recent de constructorul care a preparat mortarul pe spaţiul verde. Travertinul (căzut sau furat de câţiva ani, după ce soclul a fost readus, cândva, la poziţia verticală), trebuie completat, iar toată intersecţia refăcută deoarece sistematizarea pe verticală este plină de gropi, denivelări şi borduri sparte.
În altă ordine de idei, de câteva zile, pe amintitul bulevard s-a trecut la montarea de bănci ergonomice (“cam puţine!”, spun riveranii). Urmează apoi coşurile de gunoi, scoaterea trunchiurilor de la arborii tăiaţi etc. Iar toată lumea speră ca gazonul plantat să fie unul… englezesc, nu din care să răsară tot felul de bălării. Şi, evident, fără nici o potaie care să murdărească spaţiul verde!
