Pentru a avea succes şi a fi mai fericiţi trebuie să visăm mai puţin şi să ne ancorăm mai mult în realitate, au demonstrat ştiinţific cercetători americani, demitizând înţelepciunea tradiţională care postulează gândirea pozitivă. O carte apărută la jumătatea lunii octombrie în Statele Unite vine să combată una dintre cele mai false idei despre gândirea pozitivă, şi anume că schimbările din viaţa noastră, de ordin personal sau social, se pot face fără efort, scrie The Guardian în ediţia electronică, citat de agerpres.ro.
Gabriele Oettingen şi Heather Kappes, psihologi la Universitatea din New York, au publicat în 2011 rezultatele unui studiu în care participanţii au fost lipsiţi de apă. Unii dintre aceşti voluntari însetaţi au fost supuşi apoi unui exerciţiu de vizualizare ghidat, în care li s-a cerut să-şi imagineze un pahar cu apă rece, lucrul pe care îl doreau probabil foarte mult în acel moment. Ulterior, măsurând tensiunea arterială a fiecăruia, Oettingen a descoperit că exerciţiul a secat nivelurile de energie ale oamenilor şi i-a făcut să se relaxeze.
Mituri spulberate
Implicaţia este uimitoare: un pahar imaginar de apă îi poate face pe oameni mai puţin motivaţi să se ridice şi să meargă la frigider sau la robinet pentru a-şi potoli setea reală. Această concluzie este exact reversul unuia din principiile centrale ale psihologiei populare, şi anume ideea că imaginând viitorul dorit face mai probabil ca acesta să se întâmple.
Oettingen a arătat în cercetările ei că a transforma dorinţele în fantezie face ca acestea să fie mai greu de realizat în realitate. Imaginaţi-vă că aveţi o săptămână productivă, şi veţi realiza mai puţin. Imaginaţi-vă că primiţi un cadou neaşteptat de bani, şi veţi fi mai puţin motivaţi să vă angajaţi în tipurile de activităţi care aduc bani.
Din fericire, nu toate tipurile de gândire cu privire la viitor sunt atât de auto-sabotoare. În noua sa carte, intitulată Rethinking Positive Thinking (regândind gândirea pozitivă), publicată în Statele Unite la jumătatea lunii octombrie, Oettingen pledează în favoarea "opusului mental", o tehnică ce presupune combinarea metodică de gânduri pozitive şi negative cu privire la propriul viitor, într-un mod care pare să funcţioneze surprinzător de bine, atunci când se încearcă înlocuirea obiceiurilor sau mentalităţilor greşite cu unele bune.
Mecanismul opusului mental
Pe parcursul ultimului deceniu, în studii efectuate de Oettingen şi alţi cercetători, s-a dovedit că opusul mental dublează rezultatele activităţilor în care se angajează oamenii: creşte consumul de legume şi fructe cu 30% sau ajută persoanele care suferă de dureri cronice să devină mai active fizic. Aplicată de elevi cu venituri mici din Germania şi SUA, această metodă a condus la creşterea frecventării cursurilor şi la performanţe mai bune.
Opusul mental combate una dintre cele mai false idei despre gândirea pozitivă, şi anume că schimbările din viaţa noastră, de ordin personal sau social, se pot face fără efort. De fapt, după cum sugerează cercetarea lui Oettingen, convingându-ne că viaţa va fi uşoară face ca aceasta să fie semnificativ mai grea. Cel mai bun mod de ne a potoli setea de schimbare este, se pare, de a ne reaminti că paharul este încă pe jumătate gol.
Numele complet al tehnicii este „opus mental cu intenţii de punere în aplicare". În cartea sa, Oettingen îl renumeşte Woop de la wish, outcome, obstacle, plan (dorinţă, rezultat, obstacol, plan). Acronimul stabileşte cele patru etape ale procesului. În primul rând, acordăm un minut sau două gândindu-ne în detaliu la ce dorim să realizăm; în al doilea rând, ne imaginăm în mod clar cel mai bun lucru pe care îl asociem cu rezultatul realizat (acest "cel mai bun lucru" ar putea fi o emoţie, o promovare, o laudă, orice, de fapt). În al treilea rând, ne gândim care ar fi obstacolul intern pe care este cel mai probabil să-l întâlnim pe parcurs (acest obstacol nu este ceva concret, ci o slăbiciune din interiorul nostru care ne împiedică să atingem un obiectiv - un salariu mai bun sau o relaţie mai bună cu cineva). În cele din urmă, formulăm un plan de tipul "dacă (...) - atunci (...)" pentru ceea ce vom face atunci când apare acest obstacol (dacă mă simt îngrozit când stau în faţa publicului, atunci îmi voi aminti cât de sârguincios am repetat; dacă mă surprind verificând Twitter-ul, mă voi ridica de la birou imediat).
Visarea cu ochii deschişi nu aduce nimic concret
Nu e nimic greşit în a visa un pic, pozitiv, cu ochii deschişi, dacă acest lucru ne face să ne simţim bine, atât timp cât nu ne aşteptăm la nimic mai mult decât senzaţia de bine.
Opusul mental păstrează partea cea mai utilă a fanteziilor pozitive: clarifică ceea ce dorim şi ne reaminteşte cât de bine ne putem simţi dacă realizăm acel lucru: o creştere de salariu, să spunem, un nou loc de muncă, o talie mai mică sau o relaţie fericită. Apoi are puterea de a şti ceea ce nu am realizat şi pentru care trebuie să muncim destul de mult (să fim în formă, să ne îmbunătăţim căsnicia, să câştigăm mai mulţi bani - totul necesită muncă). În final, tehnica woop ne determină să planificăm din timp ce vom face odată ce, în mod inevitabil, personalitatea noastră imperfectă ne va sta în cale.
