Aflat la circa 30 kilometri de Brăila, Depozitul de Armăsari de la Râmnicelu este unul dintre cele patru obiective de acest gen din România unde se păstrează fondul genetic al cailor de rasă autohtoni. Astfel de "depozite" se mai găsesc la Târgu Mureş, Arad şi la Dumbrava, în judeţul Neamţ. Particularitatea celui de la Râmnicelu constă în vechimea grajdurilor, în care sunt găzduiţi armăsarii de rasă. Construcţiile au fost ridicate în 1905 şi au făcut parte din domeniul regal al prinţului Şuţu, fiind destinate creşterii cailor de tracţiune şi boilor de povară. Se vede din aspectul lor că au fost grajduri domneşti, chiar dacă faţadele poartă cicatricile vremii, în tencuiala sărită pe alocuri. Trecerea timpului nu a afectat, însă, şi structura de rezistenţă, care este la fel de solidă ca la începutul secolului trecut. "Am avut de îngropat o aducţiune de apă şi a trebuit să săpăm aproape doi metri, atât de groasă este fundaţia de piatră. Grinzile de lemn ale acoperişului au fost tratate în soluţii speciale, încât n-au nici o carie, după atâţia ani", ne-a spus Doru Pencu, şeful unităţii.
Grajdurile au fost făcute cu simţ de răspundere, în spiritul acelor vremuri de mult apuse, iar istoria lor veche nu putea fi mai potrivită cu actuala destinaţie, aceea de adăpost pentru exemplare superbe de armăsari, a căror misiune este să perpetueze puritatea raselor cabaline. Şapte rase se găsesc la Râmnicelu: huţul, cal de talie mică, specific zonelor montane; gidran, rasă bună şi pentru tracţiune, şi pentru călărie; trăpaş, cal de viteză, bun pentru atelaje pe două roţi; semigreu, foarte bun pentru tracţiune; calul de sport românesc, suplu, cu talie înaltă, pretabil pentru concursurile de obstacole; calul de Bucovina, de talie medie, bun de tracţiune în zone montane; furioso, cal înalt şi ager. În fine, una dintre cele mai valoroase rase: lipiţanul, cal uşor de dresat, care merge bine atât pentru echitaţie cât şi pentru atelaje, foarte solicitat în Europa.
Fiind destinate reproducerii şi transmiterii genelor de calitate, exemplarele de la Râmnicelu au trecut prin diverse probe pentru a fi acceptate în rândul armăsarilor de montă publică. S-a ţinut cont atât de aspectul fizic, ce trebuie să întrunească rigorile rasei, cât şi de capacitatea lor de efort. Funcţie de rasă, fiecare cal în parte a trebuit să scoată bareme prestabilite, la probele de tracţiune sau de viteză. Odată ajunşi în Depozit, de ei poate beneficia orice crescător de cai care are iepe de montă. Armăsarii pot fi luaţi în custodie, în perioada martie-septembrie, de către crescătorii care se obligă să-i returneze în bune condiţii. Aceştia îşi amenajează puncte de montă în propria gospodărie, fiind obligaţi să-i lase şi pe alţi crescători să-şi aducă iepele la împerechere. Cine vrea să ia calul în custodie are nevoie de avize de la Primăria localităţii unde domiciliază, de la medicul veterinar de circumscripţie şi de la Oficiul Judeţean de Reproducţie. Primăria trebuie să-i pună la dispoziţie custodelui jumătate de hectar, pentru obţinerea de furaje. Nu este permisă folosirea armăsarilor la munci grele.
Luaţi în custodie de ţărani brăileni
În momentul de faţă, dintre cei 78 de cai din depozit, 13 sunt plecaţi la custozi, iar pentru alţi 25 s-au semnat deja contractele şi urmează să fie luaţi. "Pe lângă avizele necesare, custozii trebuie să vină cu un mijloc de transport adecvat, adică o remorcă dotată cu obloane înalte, astfel încât caii să nu se rănească. Potrivit reglementărilor în vigoare, Primăriile localităţilor de unde provin custozii ar trebui să asigure transportul, însă acestea nu au dotările necesare, astfel că tot custozii trebuie să se descurce cum pot. Dacă nu au mijloace de transport adecvate, nu le dăm caii, fiindcă sunt destul de valoroşi şi nu ne putem permite să păţească ceva", ne-a explicat Doru Pencu. Potrivit acestuia, un armăsar de montă publică se poate vinde şi cu 100 milioane lei vechi.
Armăsarii pot fi solicitaţi de către crescători români din orice zonă a ţării. În sezonul acesta, însă, doar brăilenii se arată interesaţi, caii fiind contractaţi pentru diverse localităţi din judeţ. Sătenii din Râmnicelu sau Gemenele, o altă comună situată în apropiere, pot veni cu iepele la montă direct la Depozit. Mulţi dintre ei profită de ocazie, însă, în ciuda împerecherii iepelor cu armăsarii de rasă, atât în Râmnicelu cât şi în Gemenele rar vezi un cal arătos, care să împrumute aspectul părinţilor. "În general, ţăranii noştri nu păstrează pentru ei mânjii obţinuţi din monta cu armăsarii din depozit. Preferă să îi vândă unor clienţii de prin zona Ardealului, unde interesul pentru caii de rasă e mai mare", ne-a explicat Doru Pencu.
Pentru fiecare armăsar de montă publică, statul acordă o alocaţie zilnică de 15,8 lei. În plus, Depozitul de la Râmnicelu dispune de 245 hectare de teren agricol, pentru baza furajeră, astfel că hrana pentru cai nu reprezintă o problemă. Unitatea este deservită de 22 de angajaţi. Aceştia au grijă ca grajdurile să fie curate, iar fânul să nu lipsească din ieslea cailor.
La Depozitul de Armăsari de la Râmnicelu treaba merge bine, însă ar putea să meargă şi mai bine. Locaţia se pretează perfect pentru un centru de echitaţie destinat brăilenilor interesaţi să călărească, dar acest mare potenţial nu este valorificat. Unitatea este administrată în prezent de către Direcţia Silvică Brăila, care nu prea se arată interesată de astfel de proiecte. În prezent, pentru a se mai dezmorţi, armăsarii sunt scoşi la manej de către îngrijitori. Ca şi oamenii, caii au personalităţi diferite. Unii nu pot fi struniţi decât de profesionişti, alţii sunt, însă, suficient de blânzi pentru a putea fi călăriţi de începători.
