Anul trecut, cei peste 600 de infractori aflati in custodia Penitenciarului de Maxima Siguranta Braila au "topit" 500 de milioane de lei din banul public, numai cu prilejul mutarii lor de la o instanta la alta. Procurorii, judecatorii, precum si conducerea inchisorii brailene sustin faptul ca detinutii uzeaza in mod abuziv, uneori, de dreptul lor la petitionare, plimbindu-se dintr-un oras in altul, in functie de interesele pe care le au, reclamind savirsirea unor fapte penale, solicitind revizuiri si pararevizuiri ale dosarelor. Se estimeaza ca, la nivel de Braila, 15% din activitatea instantelor de judecata a fost incarcata artificial cu actiuni formulate de catre detinuti, ceea ce implica un efort financiar consistent din partea statului, luindu-se in calcul atit costurile legate de judecata, intrunirea instantelor, cit si acelea de timbrare a actiunilor sau de retribuire a avocatilor din oficiu. In Braila, sint detinuti care au depus zeci, chiar si sute de plingeri penale intr-un an, numai pentru a se plimba la instanta, pentru a parasi zona privativa de libertate. Unii isi fac afaceri judiciare in functie de interesul pe care-l au intr-un oras sau altul, isi asuma fapte despre care au auzit de la colegii de celula, doar pentru a fi dusi intr-un alt penitenciar, acolo unde nu-i mai urmaresc rapoartele de sanctionare pentru incalcarea regimului privativ de libertate. Altii sustin in mod neintemeiat ca au savirsit fapte din raza de domiciliu a prietenilor sau rudelor, tocmai pentru a le facilita celor din urma posibilitatea de a-i vizita si de a le aduce pachete.
Fenomen in ascensiune: sesizarea neintemeiata a anchetatorilor si a instantelor
Conform unei declaratii formulate pentru reporterii nostri de catre magistrat Gheorghe Cucu, directorul Penitenciarului de Maxima Siguranta Braila, anul trecut, inchisoarea braileana a cheltuit jumatate de miliard de lei din banii contribuabililor numai pentru transportul celor peste 600 de detinuti la instantele de judecata. Magistratul a tinut, chiar, sa traga un semnal de alarma cum ca, in custodia inchisorii de la noi, sint foarte multi infractori care uzeaza excesiv de dreptul la petitionare, facindu-si afaceri judiciare pe raza unor orase in care au diferite interese. "Avem detinuti care au formulat plingeri pentru zeci, sute de dosare penale. Un exemplu: un detinut a deschis, anul trecut si la inceputul acestui an 78 de dosare penale si a fost dus de 202 ori in fata instantelor de judecata. Si acesta nu este cel mai relevant caz. Sint detinuti care au si mai multe asemenea petitii. Ei se plimba acolo unde au interes, fie pentru a fi mai aproape de familii, fie, pur si simplu, pentru a iesi din mediul privativ de libertate. Plimbarea lor costa bani, bani publici. La fel costa plicurile, hirtia, pixurile, avocatii din oficiu, intrunirea instantelor, cheltuielile de judecata, taxele de timbru... Ei nu platesc cheltuielile judiciare, acestea ramin in sarcina statului. E un fenomen. Unul in ascensiune. Majoritatea detinutilor uzeaza de acest drept de petitionare in mod excesiv. Unii, care au rapoarte de incidenta aici, de pilda, recunosc diferite fapte savirsite in alt oras, in Galati, de exemplu, si sint mutati acolo, unde nu mai au rapoarte de incidenta, unde nu le mai sint taiate din drepturi ca mijloc de sanctionare", ne-a declarat magistratul Gheorghe Cucu. Un calcul simplu: in Romania sint 30 de inchisori si daca la Braila, unde-i un penitenciar mic fata de altele din tara, s-au cheltuit 500 de milioane de lei, per total, anul trecut, numai pentru transportul detinutilor intre instante s-au consumat pe putin 15 miliarde de lei. Altminteri, chiar si detinutii recunosc faptul ca daca s-ar fi aflat in libertate nu si-ar fi permis sa sesizeze de atitea ori organele de cercetare penala, instantele de judecata, sa plateasca avocati care sa le sustina cauzele sau sa se deplaseze dintr-un oras intr-altul spre instantele care le inregistreaza petitiile. Surse autorizate din cadrul Tribunalului Braila ne-au spus ca, "intr-adevar, reclamatiile detinutilor incarca si obosesc activitatea instantelor de judecata", ca unii detinuti nu vor decit sa se plimbe, fie fiindca prefera confortul altor penitenciare, fie pentru ca vor sa fie mai aproape de aceia care le-ar putea aduce pachete. Sau, pur si simplu, vor sa vada chipuri noi. Ei aud de la colegii de celula despre fapte ramase cu autori necunoscuti si asa ajung sa-si asume infractiuni pe care nu le-au comis, constienti fiind ca simpla recunoastere a faptei nu constituie proba pentru inculpare. Instantele se confrunta, de regula, cu cererile detinutilor de revizuire a dosarelor. Procedeul implica - sustin surse judiciare - deschiderea dosarelor, reevaluarea probelor si intrunirea instantei de cel putin trei ori, pina pe fond, cind se constata, de regula, ca cererile de revizuire sint neintemeiate. Se preconizeaza ca 15% din activitatea instantelor brailene este incarcata artificial de cererile detinutilor.
"Cele mai multe cereri sint neintemeiate, cele civile se anuleaza ca netimbrate, de obicei, dar, de la o vreme, au inceput sa ne incarce condicile cu plingeri penale, reclamind fapte civile, pe fondul unora penale, tocmai pentru a nu li se mai cere taxa de timbru. E dreptul lor sa faca petitii, dar cei mai multi abuzeaza de acest drept. Mai nou se pling la CEDO", ne-au informat surse din cadrul Tribunalului Braila. Nici organele de cercetare penala nu scapa de avalansa de petitii a detinutilor: "Activitatea noastra este incarcata de aceste petitii. Revizuirile ajung, mai intii, la Parchet. Este adevarat ca foarte multi detinuti fac plingeri neintemeiate, iar cheltuielile ramin in sarcina statului. Noi sintem obligati sa ne sesizam, ei sint transferati acolo unde vor, iar cind ajung in fata instantei, dupa citeva termene, isi retrag plingerile. E drept ca ei au voie la petitii, insa cei mai multi abuzeaza de acest drept", ne-a declarat magistrat Fanel Mihalcea, prim - procuror al Parchetului de pe linga Tribunalul Braila. Unii nu precupetesc in a-i reclama chiar pe judecatori sau pe anchetatori. Ni s-a intimplat, insa, si noua: in urma cu doi ani, probabil pentru a nu fi transferat intr-un penitenciar pentru condamnatii la pedepse mai mari de 10 ani, un detinut ne-a actionat in judecata, asa incit, pina s-a terminat procesul, detinutul a ramas la Braila, unde avea familia, iar, intr-un final, cind jurnalistii au vrut sa depuna probele materiale pentru aparare, infractorul si-a retras plingerea. Nu de mult, un detinut care ne-a scris povestindu-ne despre "niste corupti" si solicitind, totodata, sa discute cu un jurnalist, a depus plingere penala impotriva conducerii ziarului, pentru neglijenta si abuz in serviciu, cum ca nu i s-a publicat integral scrisoarea. Intimplarea face ca un jurnalist al nostru chiar l-a cautat in mai multe rinduri pe detinutul respectiv pentru a discuta despre afirmatiile din scrisoarea respectiva, insa acesta era plecat mereu la instanta. Asa, creindu-si afaceri judiciare aici, detinutul a ramas la Braila, si nu a fost transferat intr-un alt penitenciar, mai ales ca inchisoarea braileana este recunoscuta printre puscariasi ca fiind una dintre acelea cu un regim blind de detentie.
Fenomen in ascensiune: sesizarea neintemeiata a anchetatorilor si a instantelor
Conform unei declaratii formulate pentru reporterii nostri de catre magistrat Gheorghe Cucu, directorul Penitenciarului de Maxima Siguranta Braila, anul trecut, inchisoarea braileana a cheltuit jumatate de miliard de lei din banii contribuabililor numai pentru transportul celor peste 600 de detinuti la instantele de judecata. Magistratul a tinut, chiar, sa traga un semnal de alarma cum ca, in custodia inchisorii de la noi, sint foarte multi infractori care uzeaza excesiv de dreptul la petitionare, facindu-si afaceri judiciare pe raza unor orase in care au diferite interese. "Avem detinuti care au formulat plingeri pentru zeci, sute de dosare penale. Un exemplu: un detinut a deschis, anul trecut si la inceputul acestui an 78 de dosare penale si a fost dus de 202 ori in fata instantelor de judecata. Si acesta nu este cel mai relevant caz. Sint detinuti care au si mai multe asemenea petitii. Ei se plimba acolo unde au interes, fie pentru a fi mai aproape de familii, fie, pur si simplu, pentru a iesi din mediul privativ de libertate. Plimbarea lor costa bani, bani publici. La fel costa plicurile, hirtia, pixurile, avocatii din oficiu, intrunirea instantelor, cheltuielile de judecata, taxele de timbru... Ei nu platesc cheltuielile judiciare, acestea ramin in sarcina statului. E un fenomen. Unul in ascensiune. Majoritatea detinutilor uzeaza de acest drept de petitionare in mod excesiv. Unii, care au rapoarte de incidenta aici, de pilda, recunosc diferite fapte savirsite in alt oras, in Galati, de exemplu, si sint mutati acolo, unde nu mai au rapoarte de incidenta, unde nu le mai sint taiate din drepturi ca mijloc de sanctionare", ne-a declarat magistratul Gheorghe Cucu. Un calcul simplu: in Romania sint 30 de inchisori si daca la Braila, unde-i un penitenciar mic fata de altele din tara, s-au cheltuit 500 de milioane de lei, per total, anul trecut, numai pentru transportul detinutilor intre instante s-au consumat pe putin 15 miliarde de lei. Altminteri, chiar si detinutii recunosc faptul ca daca s-ar fi aflat in libertate nu si-ar fi permis sa sesizeze de atitea ori organele de cercetare penala, instantele de judecata, sa plateasca avocati care sa le sustina cauzele sau sa se deplaseze dintr-un oras intr-altul spre instantele care le inregistreaza petitiile. Surse autorizate din cadrul Tribunalului Braila ne-au spus ca, "intr-adevar, reclamatiile detinutilor incarca si obosesc activitatea instantelor de judecata", ca unii detinuti nu vor decit sa se plimbe, fie fiindca prefera confortul altor penitenciare, fie pentru ca vor sa fie mai aproape de aceia care le-ar putea aduce pachete. Sau, pur si simplu, vor sa vada chipuri noi. Ei aud de la colegii de celula despre fapte ramase cu autori necunoscuti si asa ajung sa-si asume infractiuni pe care nu le-au comis, constienti fiind ca simpla recunoastere a faptei nu constituie proba pentru inculpare. Instantele se confrunta, de regula, cu cererile detinutilor de revizuire a dosarelor. Procedeul implica - sustin surse judiciare - deschiderea dosarelor, reevaluarea probelor si intrunirea instantei de cel putin trei ori, pina pe fond, cind se constata, de regula, ca cererile de revizuire sint neintemeiate. Se preconizeaza ca 15% din activitatea instantelor brailene este incarcata artificial de cererile detinutilor.
"Cele mai multe cereri sint neintemeiate, cele civile se anuleaza ca netimbrate, de obicei, dar, de la o vreme, au inceput sa ne incarce condicile cu plingeri penale, reclamind fapte civile, pe fondul unora penale, tocmai pentru a nu li se mai cere taxa de timbru. E dreptul lor sa faca petitii, dar cei mai multi abuzeaza de acest drept. Mai nou se pling la CEDO", ne-au informat surse din cadrul Tribunalului Braila. Nici organele de cercetare penala nu scapa de avalansa de petitii a detinutilor: "Activitatea noastra este incarcata de aceste petitii. Revizuirile ajung, mai intii, la Parchet. Este adevarat ca foarte multi detinuti fac plingeri neintemeiate, iar cheltuielile ramin in sarcina statului. Noi sintem obligati sa ne sesizam, ei sint transferati acolo unde vor, iar cind ajung in fata instantei, dupa citeva termene, isi retrag plingerile. E drept ca ei au voie la petitii, insa cei mai multi abuzeaza de acest drept", ne-a declarat magistrat Fanel Mihalcea, prim - procuror al Parchetului de pe linga Tribunalul Braila. Unii nu precupetesc in a-i reclama chiar pe judecatori sau pe anchetatori. Ni s-a intimplat, insa, si noua: in urma cu doi ani, probabil pentru a nu fi transferat intr-un penitenciar pentru condamnatii la pedepse mai mari de 10 ani, un detinut ne-a actionat in judecata, asa incit, pina s-a terminat procesul, detinutul a ramas la Braila, unde avea familia, iar, intr-un final, cind jurnalistii au vrut sa depuna probele materiale pentru aparare, infractorul si-a retras plingerea. Nu de mult, un detinut care ne-a scris povestindu-ne despre "niste corupti" si solicitind, totodata, sa discute cu un jurnalist, a depus plingere penala impotriva conducerii ziarului, pentru neglijenta si abuz in serviciu, cum ca nu i s-a publicat integral scrisoarea. Intimplarea face ca un jurnalist al nostru chiar l-a cautat in mai multe rinduri pe detinutul respectiv pentru a discuta despre afirmatiile din scrisoarea respectiva, insa acesta era plecat mereu la instanta. Asa, creindu-si afaceri judiciare aici, detinutul a ramas la Braila, si nu a fost transferat intr-un alt penitenciar, mai ales ca inchisoarea braileana este recunoscuta printre puscariasi ca fiind una dintre acelea cu un regim blind de detentie.
