Timp neutru...
Ciobanul s-a intors... lasa oile la poarta si intra in casa cu mina,... mina cea de toate zilele, deschide usa de la sufragerie privind fix geamul cu zimti.
In sufragerie, Ea si El. Ea strivea patul. El framinta o tigara in coltul strimb al gurii. Ea melancolica. El intreaba:
"Cum merge treaba Ciobanule?"
Ciobanul se aseaza pe scaun realizind ca de obicei aceeasi grimasa a fetei combinata cu gestul eucaliptic al regasirii interioare. El se prosterneaza cu ochii scosi putin din orbite la revederea gestului eucaliptic pentru ca apoi sa revina la starea de incorectitudine morala in care se afla, de asemenea, dupa care Ciobanul ridicindu-se brusc deschide geamul si citeste cu ciuda un ziar care la aceea ora sta tolanit pe masa indatorata peretelui.
Din bucatarie, bucataria fiind o anexa utila oricarei gospodarii, se aude zgomot de mincare gatita. Zgomot reverberat electronic al unor amintiri coapte la cuptor, cu crema din dragoste, si al unor frumoase prajituri ironizante, umplu cu strasnicie indirjitoare camerele pustii ale apartamentului.
Ea tresari specific feminin. El renunta la abtinere si se pomeneste singur intr-o postura specific masculina, atarnind de Ea... cam ca atunci cind asfintitul primavaratec a facut ca lumina ambientala sa scada... Ea geme... El mingiie... Ciobanul inchide geamul, recitind cu glas simplu dar baritonal un citat din "Marea Schimbare"... "noul Val ma face sa inchid ferestrele, caci zgomotul Sau e prea suav pentru mine, si nu am unde sa ma ascund". El se aseaza in postura reverentei pentru fereastra, Ea inchide feminin ochii a dezamagire.
Fiind orele cele mai tirzii, becul indatorat lustrei incepe sa filfiie cu aripile sale plapinzi. Patul este vechi gindi Ciobanul privind cu o voluptate sfinta picioarele Ei:
"Patul asta e cam vechi !" spune Ciobanul impletindu-si o tigara.
Dupa atita timp, caci a trecut ceva, erau din nou cu inimile pline de corectitudine privind strasnic si involuntar la "gestul impletirii", Ciobanul este unul din Mostenitori, asa il numesc vecinii, si asta nu neaparat fiindca oile asteptau docile la poarta urmarind cu priviri insistente trecatorii innamoliti pina peste git in timpul tirziu de seara.
Becul filfiitor descrie deja o traiectorie neintegrabila programului acestei seri...
Ciobanul se descalta, motivindu-si prin aceasta necesitatea de a arunca dupa bec.
Vecinii, la inceput erau simpli oameni, seturi complete, pe urma au ales sa fie latini. De atunci, Ciobanul nu le mai raspunde la salut, si de fiecare data incearca acelasi resentiment al desfiintarii treptate...
El incercind sa diminueze vigilenta Ciobanului:
"Cum merge treaba Ciobanule?"
Ciobanul ramine fix in scaun, meditativ. Chipul sau strabatut de atitea departari trada o adinca liniste launtrica... si, ca un contrafacut, de fiecare data linistea launtrica il face sa-si aminteasca de vremea in care era luntras, colindind fara limita de sinchiseala fluviile, noile fluvii, mereu noile fluvii ale planetei. Asa l-au descoperit vecinii... pe cind era cu luntrea.
Ca orice sufragerie si aceasta ar merita sa aiba o biblioteca, asa ca la intoarcerea din a patra Calatorie Efemera, intra in sufragerie cu Biblioteca. Din lemnul bibliotecii, moliile continuau si acum sa se infrupte desi primisera numeroase mustrari atit din partea Ciobanului, Mamei cit si a Becului Filfiitor...
"Mai molii, nu mai roadeti lemnul, mai molii..." asa le spunea in fiecare seara Becul Filfiitor... si, ca un facut, de fiecare data cind Ciobanul se apropia de biblioteca, moliile se ascund, facindu-si unele altora cu ochiul, in galeriile sapate de milenii...
El in continuare agitat, cuprins de pofta simbolica, rupe simplu tricoul cu care EA este imbracata... iar Mama apare imbujorata si fara sutien din bucatarie, cu mincarea. Ea emotionata continua sa-l sugrume...
Mama spune:
"Vai dragule!!!" si-l pupa pe moalele capului.
Mama aseaza masa efectuind aceleasi miscari ale decriptarii simplificate, procedeu enuntat prima data de Mereu Tinara si Contemplativa.
Mereu Tinara si Contemplativa este prima intrupare a fantasticului de dupa Marea Schimbare. Mereu Tinara si Contemplativa este cea care are o vorba buna pentru femeile aflate in siguranta, siguranta, acea stare nonfireasca femininului. Fiindca apare mereu in preajma femeilor, vecinii au inceput sa o numeasca Mereu Tinara si Lesbiana, dupa care rid si danseaza salbatic pe reproducerile mentale care se gasesc la ora respectiva in orice casa...
Prin geam se poate vedea ceea ce este dincolo de el... oameni innamoliti in timpul acela tirziu, oamenii care ca in fiecare seara uita ca timpul tirziu innamoleste...
"Alte suflete pierdute !!!" spune Ciobanul, privind cu lacrimi uscate, lupta surda a oamenilor intirziati, cu timpul tirziu, mereu, in fiecare seara, aceleasi tipete disperate ale familiilor spre incurajarea celor innamoliti, aceleasi fete inlacrimate ale copiilor ramasi fara parintii ce sint luati si dusi in spatiile fara cuprins ale Timpului Tarziu... inca nu s-a descoperit o metoda de a inota in Timpul Tirziu...
Citiva dintre Mostenitori si-au dedicat viata descoperii si dezlegarii tainei Timpului Tirziu, citiva chiar l-au si gustat, dar deocamdata nu a fost gasit un rezultat...
Se aseaza cu totii pentru a servi masa. EL maninca. EA maninca. Mama maninca. Ciobanul maninca. Toti maninca. Musca nu maninca. Musca asteapta. (Va urma)
Ciobanul s-a intors... lasa oile la poarta si intra in casa cu mina,... mina cea de toate zilele, deschide usa de la sufragerie privind fix geamul cu zimti.
In sufragerie, Ea si El. Ea strivea patul. El framinta o tigara in coltul strimb al gurii. Ea melancolica. El intreaba:
"Cum merge treaba Ciobanule?"
Ciobanul se aseaza pe scaun realizind ca de obicei aceeasi grimasa a fetei combinata cu gestul eucaliptic al regasirii interioare. El se prosterneaza cu ochii scosi putin din orbite la revederea gestului eucaliptic pentru ca apoi sa revina la starea de incorectitudine morala in care se afla, de asemenea, dupa care Ciobanul ridicindu-se brusc deschide geamul si citeste cu ciuda un ziar care la aceea ora sta tolanit pe masa indatorata peretelui.
Din bucatarie, bucataria fiind o anexa utila oricarei gospodarii, se aude zgomot de mincare gatita. Zgomot reverberat electronic al unor amintiri coapte la cuptor, cu crema din dragoste, si al unor frumoase prajituri ironizante, umplu cu strasnicie indirjitoare camerele pustii ale apartamentului.
Ea tresari specific feminin. El renunta la abtinere si se pomeneste singur intr-o postura specific masculina, atarnind de Ea... cam ca atunci cind asfintitul primavaratec a facut ca lumina ambientala sa scada... Ea geme... El mingiie... Ciobanul inchide geamul, recitind cu glas simplu dar baritonal un citat din "Marea Schimbare"... "noul Val ma face sa inchid ferestrele, caci zgomotul Sau e prea suav pentru mine, si nu am unde sa ma ascund". El se aseaza in postura reverentei pentru fereastra, Ea inchide feminin ochii a dezamagire.
Fiind orele cele mai tirzii, becul indatorat lustrei incepe sa filfiie cu aripile sale plapinzi. Patul este vechi gindi Ciobanul privind cu o voluptate sfinta picioarele Ei:
"Patul asta e cam vechi !" spune Ciobanul impletindu-si o tigara.
Dupa atita timp, caci a trecut ceva, erau din nou cu inimile pline de corectitudine privind strasnic si involuntar la "gestul impletirii", Ciobanul este unul din Mostenitori, asa il numesc vecinii, si asta nu neaparat fiindca oile asteptau docile la poarta urmarind cu priviri insistente trecatorii innamoliti pina peste git in timpul tirziu de seara.
Becul filfiitor descrie deja o traiectorie neintegrabila programului acestei seri...
Ciobanul se descalta, motivindu-si prin aceasta necesitatea de a arunca dupa bec.
Vecinii, la inceput erau simpli oameni, seturi complete, pe urma au ales sa fie latini. De atunci, Ciobanul nu le mai raspunde la salut, si de fiecare data incearca acelasi resentiment al desfiintarii treptate...
El incercind sa diminueze vigilenta Ciobanului:
"Cum merge treaba Ciobanule?"
Ciobanul ramine fix in scaun, meditativ. Chipul sau strabatut de atitea departari trada o adinca liniste launtrica... si, ca un contrafacut, de fiecare data linistea launtrica il face sa-si aminteasca de vremea in care era luntras, colindind fara limita de sinchiseala fluviile, noile fluvii, mereu noile fluvii ale planetei. Asa l-au descoperit vecinii... pe cind era cu luntrea.
Ca orice sufragerie si aceasta ar merita sa aiba o biblioteca, asa ca la intoarcerea din a patra Calatorie Efemera, intra in sufragerie cu Biblioteca. Din lemnul bibliotecii, moliile continuau si acum sa se infrupte desi primisera numeroase mustrari atit din partea Ciobanului, Mamei cit si a Becului Filfiitor...
"Mai molii, nu mai roadeti lemnul, mai molii..." asa le spunea in fiecare seara Becul Filfiitor... si, ca un facut, de fiecare data cind Ciobanul se apropia de biblioteca, moliile se ascund, facindu-si unele altora cu ochiul, in galeriile sapate de milenii...
El in continuare agitat, cuprins de pofta simbolica, rupe simplu tricoul cu care EA este imbracata... iar Mama apare imbujorata si fara sutien din bucatarie, cu mincarea. Ea emotionata continua sa-l sugrume...
Mama spune:
"Vai dragule!!!" si-l pupa pe moalele capului.
Mama aseaza masa efectuind aceleasi miscari ale decriptarii simplificate, procedeu enuntat prima data de Mereu Tinara si Contemplativa.
Mereu Tinara si Contemplativa este prima intrupare a fantasticului de dupa Marea Schimbare. Mereu Tinara si Contemplativa este cea care are o vorba buna pentru femeile aflate in siguranta, siguranta, acea stare nonfireasca femininului. Fiindca apare mereu in preajma femeilor, vecinii au inceput sa o numeasca Mereu Tinara si Lesbiana, dupa care rid si danseaza salbatic pe reproducerile mentale care se gasesc la ora respectiva in orice casa...
Prin geam se poate vedea ceea ce este dincolo de el... oameni innamoliti in timpul acela tirziu, oamenii care ca in fiecare seara uita ca timpul tirziu innamoleste...
"Alte suflete pierdute !!!" spune Ciobanul, privind cu lacrimi uscate, lupta surda a oamenilor intirziati, cu timpul tirziu, mereu, in fiecare seara, aceleasi tipete disperate ale familiilor spre incurajarea celor innamoliti, aceleasi fete inlacrimate ale copiilor ramasi fara parintii ce sint luati si dusi in spatiile fara cuprins ale Timpului Tarziu... inca nu s-a descoperit o metoda de a inota in Timpul Tirziu...
Citiva dintre Mostenitori si-au dedicat viata descoperii si dezlegarii tainei Timpului Tirziu, citiva chiar l-au si gustat, dar deocamdata nu a fost gasit un rezultat...
Se aseaza cu totii pentru a servi masa. EL maninca. EA maninca. Mama maninca. Ciobanul maninca. Toti maninca. Musca nu maninca. Musca asteapta. (Va urma)
