* neobosit patriot și slujitor al Altarului, fiu de preot, Melchisedec Ștefănescu a luptat pentru Unirea Principatelor Române, fiind ales membru în Divanul Ad-Hoc (1857) * "magistru în Teologie și Litere" al Academiei de la Kiev, ierarhul a fost învățător, profesor de seminar, ieromonah, arhimandrit și episcop de Huși și Roman * în anul 1864, a înființat Eparhia Dunării de Jos, fiind numit ierarh al noii episcopii prin Decretul Domnitorului Al. I. Cuza * ministru al Cultelor, senator de drept, membru al Academiei Române, ierarhul erudit și-a donat uriașa bibliotecă și colecția numismatică instituției punând, astfel, bazele Bibliotecii Academiei Române
S-au împlinit, recent, 130 de ani de la trecerea în eternitate a episcopului-cărturar Melchisedec Ștefănescu, fiu de preot din Gârcina, care primise la botez numele Mihail. Școlit la Kiev, apropiat al lui Vodă Cuza, cel ce avea să devină primul episcop al Eparhiei Dunării de Jos i-a întrecut pe toți în înțelepciune și a militat pentru Unirea Principatelor, Independența de Stat și Autocefalia Bisericii Ortodoxe Române. Pe 16 mai 2022, ÎPS Părinte Arhiepiscop Casian al Dunării de Jos s-a rugat pentru memoria marelui ctitor și ierarh, Melchisedec Ștefănescu.
"Aș dori ca toți preoții din eparhie, cinul monahal, profesorii de Teologie, tinerii teologi și toți rugătorii să ne amintim de ctitorul care a temeluit aici, la Dunărea de Jos - până la Marea "cea mare" - eparhia noastră - Episcopul Melchisedec. Astăzi, după 130 de ani de la mutarea în cereștile locașuri, este atât de prezent, mai întâi prin luminoasa slujire la altar după pravilele Sfinților Părinți; în al doilea rând, prin înțelepciunea de a întemeia o frumoasă eparhie pe care a așezat-o pe cele mai temeinice "stânci" ale apostolatului Sfântului Andrei; în al treilea rând, pentru dragostea lui pentru dreapta-credință și cultura preotului. A fost un "ctitor de preoți". Testamentul lui se odihnește în inimile preoților, pentru totdeauna", a spus ierarhul Dunării de Jos. De altfel, P.S. Melchisedec și-a făcut cunoscut crezul său, înainte de a trece în eternitate: "Am crezut că numai un cler luminat poate lumina poporul".
Primul episcop al Dunării de Jos s-a născut la 15 februarie 1823, în familia pr. Petru și Ana Ștefănescu, purtând numele de botez Mihail. Tatăl și bunicul au fost preoți în satul Gârcina, iar mama era fiica preotului Ion Focșa, din Negrești. La vârsta de 7 ani, Mihail merge la școala din sat, iar la 9 ani este dat la școala de la Biserica Sf. Ioan, de la Piatra Neamț. Și văzând soții Ștefănescu că fiul lor este tot mai însetat de învățătură, l-au dat la școli mai înalte. Mihail studiază, astfel, la Seminarul de la Socola și la Academia duhovnicească de la Kiev (1848-1851) unde obține titlul de "magistru în Teologie și Litere".
Cărturar și prelat, erudit luminător al meleagurilor natale, viitorul episcop a fost, mai întâi, învățător la Șerbești, Neamț, unde a luminat norodul, profesor la Seminarul de la Socola și apoi profesor și director al Seminarului din Huși. Se călugărește și își ia numele de "Melchisedec" (1843), iar în anul 1851 este ieromonah în Lavra Pecerska din Kiev. Urcă rapid în ierarhia Bisericii, ajungând protosinghel, arhimandrit, locțiitor de episcop de Huși (1861), arhiereu cu titlul "Tripoleos" (1862) și Episcop al noii Eparhii a Dunării de Jos - numit prin decret semnat de Alexandru Ioan Cuza - cu reședința (la acea vreme) la Ismail (1865-1879). La 22 februarie 1879, PS Melchisedec Ștefănescu este ales Episcop al Romanului, eparhie pe care a păstorit-o până la moarte (16 mai 1892).
Și-a donat biblioteca Academiei Române și a înființat burse pentru teologi
Mare patriot și luptător pentru Unirea Principatelor Române, Episcopul Melchisedec a publicat manuale pentru școlile teologice ale vremii. A fost ales membru în Divanul Ad-Hoc (1857) și a sprijinit reformele Domnitorului Cuza, precum și Războiul de Indepdendență de la 1877-1878. Numit ministru al Cultelor (1860), devenit senator de drept în Senatul României, PS Melchisedec primește o misiune importantă în Rusia, în anul 1868. Precursor al ecumenismului, ierarhul Dunării de Jos a fost delegat la Conferința vechilor catolici de la Bonn (1875). În calitate de membru al Sf. Sinod, a prezentat o serie de memorii pentru prosperarea vieții bisericești și ameliorarea stării materiale a clerului, militând, totodată, pentru recunoașterea Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române.
Părintele Melchisedec a trimis tineri la studii în Rusia și a creat, prin testament, o fundație din care să se acorde burse de studii la Academia de la Kiev. Uriașa sa bibliotecă, precum și colecția sa numismatică le-a dăruit Academiei Române, contribuind, astfel, la crearea Bibliotecii Academiei Române.
Episcopul Melchisedec Ștefănescu a fost unul dintre istoricii de seamă ai vremii și a publicat documente slavone de valoare inestimabilă, inscripții și însemnări din bisericile și mănăstirile din Moldova, monografii de eparhii, biografiile unor ierarhi etc. La 10 septembrie 1870, eruditul ierarh a fost ales membru activ al Academiei Române.
