• președintele interimar al filialei brăilene a partidului senatorului Diana Șoșoacă, Ionel Alexandru, a ținut să clarifice, recent, modul în care s-a realizat privatizarea ”Petrom” în 2004 • Alexandru afirmă că statul român ar putea oricând recupera ”Petrom” • acesta susține că o simplă anulare a legii în Parlamentul României ar rezolva problema • în acest context, fostul senator PRM a dorit să enumere parlamentarii brăileni care au votat legea privatizării ”Petrom” • pe de altă parte, nu numai Guvernul Năstase este de vină ci și Guvernul Tăriceanu, prin Monica Macovei, cea care a fost artizanul Legii 247/2005, de înființare a Fondului Proprietatea
În contextul nemulțumirilor provocate la finele anului trecut de gestul Austriei de a bloca intrarea României în spațiul Schengen au existat nenumărate dezbateri în spațiul public legate de modul în care s-a făcut privatizarea ”Petrom” în trecut. Prezent în Parlament în timpul dezbaterilor privitoare la legea prin care s-a făcut acest lucru la propunerea Guvernului Adrian Năstase, în prezent președintele interimar al partidului senatorului Diana Șoșoacă la Brăila, fostul senator PRM Ionel Alexandru, a dorit să povestească modul în care s-ar fi acționat la momentul 2004. De asemenea, acesta a ținut să sublinieze că dacă România dorește să recupereze ”Petrom” ar putea-o face extrem de ușor, prin simpla anulare a legii adoptate la vremea respectivă.
”Eram în Parlament când s-a supus în discuție problema privatizării «Petromului». Noi, de la PRM, am fost de la început «împotriva» privatizării acestei unități strategice a statului român. Constituția României spune că bogățiile subsolului și ale solului sunt inalienabile. Nu pot fi date nimănui! Guvernul Adrian Năstase n-a vrut să respecte Constituția, dar ca să își asigure spatele - mă refer la Adrian Năstase ca prim-ministru -, a făcut această privatizare printr-o lege, lucru care nu este deloc constituțional. Pentru că nu poți să privatizezi ceva prin lege. Asta se face între statul român și anumite societăți comerciale prin contracte de vânzare-cumpărare, cu clauze și așa mai departe. Pe când, dând-o printr-o lege, și-a apărat spatele. Și din punctul meu de vedere, acum el trebuie să răspundă. Noi am votat «împotriva» acestei legi și în Comisie, și când s-a supus la vot, am spus că e neconstituțională, nelegală, dar nu a ținut nimeni cont de nimic”, a afirmat Alexandru.
Plecând de la ideea că în ultima perioadă au existat o serie de discuții pe această temă, fostul senator a dorit să puncteze că în opinia sa, greșeala din 2004 ar putea fi îndreptată extrem de ușor în prezent, în special în contextul refuzului la spațiul Schengen.
”Iei legea și o anulezi. Pur și simplu. O declari nulă. Aici este avantajul nostru. Nu este un contract de vânzare-cumpărare, în care ai clauze și așa mai departe. Este o lege pe care Parlamentul poate să o anuleze pur și simplu. Și îi lăsăm cu fundul în baltă. Dar avem voință politică să facem treaba aceasta?! Din punctul meu de vedere, Guvernul dacă vrea să facă ceva, trimite o lege în Parlament, prin care anulează legea respectivă. Și nu mai discutăm. E cea mai simplă cale. Legea fiind neconstituțională. E limpede: atât timp cât tu încalci Constituția care îți spune că toate bogățiile subsolului și solului sunt inalienabile, nu poți să le vinzi!”, a mai adăugat sursa citată.
Cine a votat din partea Brăilei legea de privatizare a «Petromului» în 2004
Mergând mai departe, Ionel Alexandru a dorit să facă o scurtă trecere în revistă a votului dat în 2004 de către parlamentarii Brăilei. În afară de reprezentanții PRM, potrivit acestuia, toți ceilalți au fost ”pentru” propunerea Guvernului Năstase. Ei bine, având în vedere că printre parlamentarii de atunci, singurul aflat încă pe o funcție importantă este europarlamentarul Mihai Tudose, Alexandru i-a cerut public să facă anumite clarificări privind votul pe care l-a dat la vremea respectivă ”pentru” privatizarea ”Petrom”.
”Din partea PSD-ului, care a fost inițiatorul acestei legi prin Adrian Năstase, deși atunci se numea PDSR (Partidul Democrației Sociale din România), parlamentari de Brăila erau următorii: Viorel Balcan senator PSD. Iar ca deputați: Mihai Tudose, George Dragu, Ion Ștefan și Daniela Bartoș. Aceștia patru erau, de asemenea, de la PSD. Trebuia să se realizeze printr-un contract comercial și nu printr-o lege. O astfel de lege nu are absolut nimic de-a face cu modul în care trebuie realizată o privatizare. Repet, realitatea care a stat la baza elaborării acestei legi era faptul că atât lui Adrian Năstase cât și șefilor PSD li s-a atras atenția că s-ar putea să intre la pușcărie dacă pun în practică un contract privind privatizarea «Petromului» în varianta clasică. De aceea s-a acoperit această mare jefuire a României printr-o lege care să arunce, de fapt, răspunderea în spatele Parlamentului și a celor care au votat această lege”, a adăugat Alexandru.
Întrebat totuși de ce parlamentarii PRM nu au atacat la vremea respectivă acest demers ca fiind unul neconstituțional, fostul senator a explicat că atunci efectul ar fi fost zero, deoarece Curtea Constituțională era controlată politic.
”Cine să atace? La Curtea Constituțională toți erau reprezentanți ai PSD-ului. Erau puși de Ion Iliescu. Partea Parlamentului, la fel. Tot de către ei. Deci un astfel de demers nu avea nicio șansă din punctul acesta de vedere. Dar legea poate fi atacată oricând în prezent. Din punctul meu de vedere, Parlamentul, dacă vrea să ia o măsură, poate oricând să anuleze această lege, pur și simplu”, a conchis liderul SOS România Brăila.
Contactat telefonic, europarlamentarul PSD Brăila, Mihai Tudose, nu a dorit să comenteze acuzațiile fostului senator PRM.
Pe surse: Înființarea Fondului Proprietatea a ajutat la vânzarea Petrom
Surse politice ne-au precizat că lucrurile nu sunt deloc simple în ceea ce privește modul în care s-a făcut privatizarea Petrom. Potrivit acestora, nu doar Guvernul Adrian Năstase a contat la momentul respectiv, ci și înființarea Fondului Proprietatea de către Monica Macovei, din timpul Guvernului Tăriceanu, care și-a asumat răspunderea pe Legea 247/2005. Asta deoarece, în momentul în care s-a făcut privatizarea, a fost prevăzut că toate deciziile ce vizează majorări de capital, proiecte de investiții, privatizarea profitului etc. pot fi luate cu minim 75% din voturile acționarilor. La momentul respectiv au fost vândute 51% din acțiuni, în timp ce statul român avea 49%. „Cu alte cuvinte nu se puteau lua decizii majore fără consimțământul României. După înființarea Fondului Proprietatea de către Macovei, partea română a ajuns să mai aibă doar 25% din acționariat, astfel că acest lucru a dus la pierderea completă a controlului statului asupra societății”, ne-au declarat surse demne de încredere.
