* vechi de secole, atestat documentar încă de pe vremea domnitorului Vlaicu Vodă, jocul de oină a fost pus la punct de ministrul Spiru Haret și de profesorul Radu S. Corbu, de la Liceul "Nicolae Bălcescu" * prima carte despre sportul național al românilor a fost publicată în anul 1898, la Brăila, iar prima echipă câștigătoare a Campionatului național a fost echipa de băieți a liceului "Bălcescu", în anul 1899
Vechi de sute de ani, jocul de oină - întâlnit în mai toate provinciile românești sub denumiri precum "apuca" sau "ogoiul", "hoina", "de-a lunga", "matca mare", "lupta lungă" sau "fuga" - își pierde originea în negura veacurilor. Este practicat continuu cel puțin din secolul al XIV-lea, fiind menționat, pentru prima dată, la 1364, în timpul domniei lui Vlaicu Vodă (voievodul căruia brăilenii i-au ridicat o statuie de bronz, în Bariera Călărașilor). Altă atestare documentară apare în anul 1596, când cosmograful italian Gian Lorenzo d'Anania menționează jocul de oină în lucrarea "Sistemul Universal al Lumii", la capitolul descrierii Valahiei Superioare. Referiri la oină se găsesc și în lucrarea "Diaetetica" a lui Stefan Matyus din 1762, tipărită la Cluj. Totodată, preotul Nicolae Stoica din Hațeg relatează, la 1763, anii petrecuți la Timișoara, unde juca cu copiii în curtea bisericii "lopta mică".
Dar cel care aduce transformări radicale în jocul de oină, dându-i caracter de joc sportiv, este Spiru Haret, considerat a fi "părintele oinei". Ministru al Instrucțiunii Publice în trei perioade, între anii 1897-1910, Spiru Haret convoacă, în anul 1898, un colectiv de profesori de gimnastică, printre care și Radu S. Corbu, de la Liceul "Nicolae Bălcescu din Brăila, pentru a-i îndemna să-i învețe pe elevi să joace "oina".
"În școlile noastre nu mai văd jucându-se barul, mingea bătută, ogoiul, mingea la zid și, îndeosebi, unul din jocurile noastre originale cele mai frumoase pe care le-am jucat eu, anume oina. Aș dori ca dumneavoastră să începeți o campanie în acestă direcțiune și vă asigur de tot concursul meu. Aș dori să începeți chiar acum să învățați pe elevi să joace acest joc, care pune în mișcare tot corpul și dezvoltă atât de mult îndemânarea, vederea, preciziunea ca și inițiativa proprie", le-a spus Spiru Haret profesorilor de gimnastică.
De altfel, prin "Reforma învățământului" din 1898 cât și prin alte decizii ministeriale, Haret a introdus practicarea obligatorie a oinei în școlile de toate gradele. "Oina poate aduce o viață nouă în școala română, fiind un admirabil mijloc de educație fizică, adevăratul tip de joc sportiv românesc", spunea Spiru Haret. Nu întâmplător, tot în anul 1898, profesorul Radu S. Corbu, de la Liceul "Nicolae Bălcescu" din Brăila, publica în Tipo-Lith. "Moderna" Max Frankel, de pe Calea Regală 25, prima carte despre sportul național al românilor, intitulată "Oina - joc gimnastic cu mingea".
La 9 mai 1899, la București, s-a ținut primul Campionat național de oină, la care au participat 18 licee din toată țara, învingătoare fiind nimeni alta decât echipa de băieți a Liceului "Nicolae Bălcescu" din Brăila, antrenată de prof. Radu S. Corbu. Fotografii cu echipa de oină a liceului brăilean și cu Radu Corbu au apărut în mai toate ziarele vremii. În Monitorul Oficial nr. 49 din 3 iunie 1912 se publică integral Regulamentul jocului, astfel fiind recunoscut oficial jocul de oină.
La începutul lunii decembrie 1912, la București, este înființată Federația Societăților Sportive din România (FSSR) care cuprindea și Comisia de Oină. În perioada 1900-1918, nu mai puțin de 31 de formații școlare de oină din 13 orașe ale țării, cu peste 500 de jucători, au concurat pentru obținerea titlului de campion național. Federația Română de Oină a fost fondată în iunie 1932.
După cel de-Al Doilea Război Mondial, oina își recâștigă popularitatea, organizându-se o serie de competiții pe plan local și național (Cupa Speranțelor, Cupa Regiunilor, Cupa României, Campionatul național de seniori și juniori, Cupa Orașelor, Cupa Satelor, Cupa Liceelor Agroindustriale, Campionatul Universitar, Dinamoviada, Spartachiada, Cupa Federației). La 29 iunie 1949 ia ființă Comisia Centrală de oină care pune bazele pentru formarea în școli de antrenori, arbitri, instructori și se modifică Regulamentul de joc. În această perioadă, oina cunoaște un drum ascendent devenind populară în întreaga țară.
După 1990, însă, oina a cunoscut un nemeritat regres, care a dus până aproape la dispariția jocului. În ultimii ani, Federația Română de Oină a demarat o amplă acțiune de revigorare a acestui sport. Au fost reactivate o mare parte dintre centrele de tradiție și incluse noi localități, astfel că, în prezent oina se practică în peste 30 de județe ale țării.
Ca o recunoaștere a contribuției aduse de profesorul Radu S. Corbu și de brăileni la promovarea oinei, ca sport național al românilor, în ziua de 6 decembrie 2019, la sediul Colegiului Național "Nicolae Bălcescu", din B-dul Cuza nr. 182, a fost deschisă Expoziția "Oina. 120 de ani de la câștigarea primului titlu național de către echipa de băieți a Liceului "Nicolae Bălcescu" din Brăila". Expoziția - prima de acest fel de la Brăila - a fost organizată de Serviciul Județean Brăila al Arhivelor Naționale (SJAN), în colaborare cu Colegiul Național "Nicolae Bălcescu", iar documentele expuse au fost prezentate de cunoscutul arhivist Ștefania Botez, consilier superior în cadrul SJAN Brăila.
