Mă pufneşte râsul când îl văd pe primarul Brăilei, Marian Dragomir, cum încearcă să rămână băiatul ăla bun, deschis la minte, care îi înţelege pe cetăţenii ieşiţi să protesteze în stradă faţă de ordonanţele care schimbă legislaţia penală. Mergând pe sârmă în contextul actual, Dragomir vrea să se pună bine şi cu susţinătorii măsurilor anticorupţie (protestatarii), fără însă să îşi pericliteze poziţia în PSD. Mai întâi, Dragomir a dat de înţeles că legea graţierii a fost gândită în termeni greşiţi (o bilă neagră pentru Dragnea, cum ar veni), căci graţierile trebuia făcute individual, nu colectiv. Aşadar, o primă palmă dată de la distanţă şefilor PSD de la Bucureşţi, cum că au acţionat prost. Apoi, astăzi (joi), acelaşi primar Dragomir a afirmat că nu e împotriva protestelor, atâta vreme cât ele sunt paşnice. Dragomir nu a spus că protestatarii ar fi dezinformaţi şi/sau manipulaţi pentru a ieşi în stradă, aşa cum a declarat Liviu Dragnea în urmă cu câteva zile. Nu, primarul Dragomir a insinuat (timid, aşa) că ar fi de partea protestatarilor, că îi înţelege.
În realitate, cel puţin din punctul meu de vedere, primarul Dragomir încearcă să nu supere pe nimeni dintr-o tabără sau alta. Din păcate, vremurile sunt atât de tulburi încât, sincer, n-aş vrea să fiu în pielea primarului. Ori, ori, cam asta-i situaţia acum. Aşa că, dacă voia să fie disident în adevăratul sens al cuvântului, Marian Dragomir ar fi trebuit să fie la fel de tranşant ca primarul Iaşiului, Mihai Chirică, tot de la PSD, care a cerut public demisia ministrului Justiţiei şi retragerea ordonanţelor ticăloase. (Ciuma Roşie)
