• contactat după apariţia articolului “Clădire încărcată de istorie, fost sediu al Primăriei Viziru, făcută una cu pământul”, din 18 august, primarul localităţii, Victor Doagă, a venit cu unele precizări • edilul a spus că imobilul nu era unul de patrimoniu, deşi avea peste 100 de ani, şi că fusese vândut unei bănci, prin hotărârea Consiliului Local Viziru, încă de acum şapte ani • ulterior, clădirea fostei primării a fost vândută din nou, iar noul proprietar a demolat-o
Reacţii după demolarea fostului sediu al Primăriei Viziru, fost sediu de plasă şi de judecătorie (în perioada interbelică) şi, mai târziu, sediu de CAP comunist, aflat chiar în centrul localităţii - clădire solidă, veche de 120 de ani, care ar fi mai rezistat ani buni dacă ar fi fost reabilitată.
Contactat de reporterii noştri, primarul comunei Viziru, Victor Doagă, care şi-a anunţat candidatura pentru un nou mandat, a ţinut să precizeze că imobilul demolat luni, 17 august, nu se mai afla de multă vreme în proprietatea primăriei. “Prin anul 1993, clădirea respectivă a fost concesionată BCR, iar prin anul 2003 a fost vândută acestei bănci. S-a emis şi o hotărâre a Consiliului Local Viziru. Din câte îmi amintesc, clădirea s-a vândut cu 300 şi ceva de milioane de lei vechi. De atunci, a fost sediu de bancă, dar, de vreo cinci ani, nu mai funcţiona, a fost lăsată în paragină. Anul trecut, banca a vândut, la rândul ei, imobilul, iar proprietarii de acum au hotărât să-l demoleze, ca să construiască în locul lui o nouă clădire. Acum sunt la Brăila, nu vă pot da mai multe informaţii”, a precizat primarul comunei Viziru. Edilul a promis că va discuta la primărie şi că ne va oferi informaţii exacte în legătură cu imobilul demolat, lucru care nu s-a mai întâmplat.
Primarul a ţinut să precizeze că vechiul sediu al Primăriei Viziru nu este singura clădire istorică lăsată în paragină. Urmaşii familiei Grosu, spre exemplu, aflaţi acum în Elveţia, au deţinut mai multe proprietăţi în zonă, inclusiv o moară pe care încearcă să o vândă, iar despre urmaşii Conţilor de Roma, care deţin somptuosul palat de la Viziru, nu se mai ştie nimic.
Reamintim că luni, 17 august 2020, prin bunăvoinţa localnicilor, am intrat în posesia mai multor fotografii făcute în centrul comunei Viziru. Potrivit imaginilor, un excavator dărâma clădirea fostei primării, iar romii din localitate se călcau în picioare ca să adune cărămizi şi material lemnos din mijlocul grămezilor de moloz. Am aflat, ulterior, că imobilul făcut una cu pământul fusese un adevărat simbol al vizirenilor şi că data din anul 1902.
Clădirea fusese construită pe vechiul “drum al bălţii”, drum ce desparte Viziru de Sus şi Viziru de Jos. A fost, pe rând, sediu al Primăriei Viziru (1902), al Judecătoriei de pace sau rurale (1923), al Plăşii Viziru, al Cooperativei Agricole de Producţie “Cristea Nicolae” (pe vremea dictaturii comuniste), grădiniţă şi sediu de bancă (după 1989).
Clădirea a reprezentat un crâmpei din istoria acestor meleaguri, un simbol al prosperităţii vizirenilor. A fost vândută anul trecut, cu teren cu tot, în schimbul a 52.000 de euro, iar acum a fost rasă de pe faţa pământului cu acordul autorităţilor locale. Tot la Viziru, se află Palatul Conţilor de Roma, clădire veche de mai bine de un secol şi jumătate. O bijuteriie arhitectonică lăsată în paragină, care ar putea avea soarta fostei primării.
