Reporter: Am citit in "Obiectiv" ca sinteti multumit de rezultatele vizitei in Grecia.
Nae: Multumit? Asa m-am exprimat? Domn'e, deci multumit pot sa zic ca sint atunci cind stau in Braila, desi servirea lasa mult de dorit. Dar dupa ce te intorci din Grecia, cum mama naibii sa afirmi ca ai fost doar "multumit"? Nu, cred ca s-a strecurat o eroare. Ori eu nu am fost destul de coerent in exprimare, ori ziaristul care a redactat aceasta stire n-a inteles ce am zis eu. Deci vreau sa-ti spun, asa ca-ntre barbati, ca a fost senzational. Superb, mirific, de vis... Desi nu am stat decit citeva zile in Kozani, cred ca mi-ar trebui cel putin doi ani sa-ti povestesc ce am facut acolo. Ce-i drept, o buna perioada din acest interval de doi ani as folosi-o pentru a-mi aduce aminte ce anume s-a intimplat acolo. Sint multe aspecte de discutat si am sa incerc sa-ti fac un mic rezumat. Te avertizez insa: daca ti se va parea ca lipsesc unele date, sa nu dai vina pe mine. La urma-urmei, noi, oamenii, trebuie sa mai si uitam. Altfel am innebuni naibii!
Reporter: Ati luat-o tare din prima zi de vizita oficiala?
Nae: Domn'e, stai putin. Cind este vorba despre astfel de vizite, nu poti sa te arunci ca nebunul cu gitul inainte, chit ca creierul tau te indeamna sa faci chestia asta. Sa nu uitam, eu nu am fost de capul meu in excursie la Kozani. Deci reprezentam Braila, un oras european prin excelenta. Asadar, nu puteam risca sa ma fac de ris pe acolo si sa intreb unde-i barul, inainte ca baiatul de la hotel sa ajunga cu bagajele mele in camera. In prima zi, atit eu cit si ceilalti membri din delegatie am adoptat tactica musafirului simandicos. Am intrebat in ce sala vor avea loc simpozioanele, i-am chestionat pe marginea obiectivelor culturale de pe la ei, ba am jucat si dur, spunindu-le ca obiectivul nostru este sa incheiem protocoale sigure care in cel mai scurt timp sa fie puse in practica. Am vrut sa vad cum joaca, ce fel de oameni sint. Cind colo, grecii au facut niste fete, de ziceai ca le-a murit catelul. Bineinteles ca erau baieti de-ai nostri, ca altfel nu se infrateau ei, ca sa zic asa, cu Braila. Noroc ca unul dintre ei mai rupea ceva pe romaneste, iar atunci cind eu am zis treaba aia cu "protocoale sigure", a detensionat situatia si a zis o vorba mare: "Deci sala de protocol este acolo, in dreapta!" Asta era, frate, despre asta incercam eu sa le explic. Si ne-am cazat in sala de protocol, unde am stat pina cind a venit unu' de la receptie sa ne spuna ca s-a terminat sejurul si trebuie sa plecam. Trist moment, dar totul se termina pe lumea asta, nu-i asa?
Reporter: Cum, si sticlele de Uzo s-au dus?
Nae: Ma, majoritatea s-au dus saracele, ca erau batrine. De prin '60, daca am inteles eu bine. Ma, babe-babe, da' stii ce bine s-au tinut la masa cu noi? Ne-am luptat cu ele si pe masura ce ziceam ca vom cistiga batalia, pac, apareau altele si altele. Si dai, si lupta, numai eu stiu cite am doborit. Daca ar fi sa regret ceva, este ca am fost retrasi prea devreme de pe frontul acestei delegatii oficiale. Trei zile daca mai stateam in Kozani, Braila noastra aparea, in sfirsit, pe CNN. Aveam recordul in mina, bre, nu cred ca i-am mai lasat cu multe sticle de Uzo pe inventar.
Reporter: Mincarea cum a fost?
Nae: Mincarea?! Care mincare? Aaa, la cina te referi?
Reporter: Dar ce, mic dejun si masa de prinz nu ati avut?
Nae: Ba da, cum sa nu! Dar din motive tehnice am fost nevoiti sa sarim peste aceste evenimente absolut neimportante in economia vizitei oficiale. Pai, ia gindeste-te: daca o tineam toata ziua numai in mincaruri, fripturi si ciorbe, cind mai faceam si treaba? Luam doar cite o gustare mica seara, de s-au si mirat grecii aia. Nu intelegeau cum de se pling romanii ca nu le ajung banii, in conditiile in care toata tara noastra maninca aproape cit o familie mai numeroasa de pe la ei? Eu stiam raspunsul, dar la ora aia nu mai eram in stare sa vorbesc, asa ca i-am lasat cu aceasta mare enigma in suflet. Da' s-o dezlege ei dupa ce se vor trezi.
Reporter: De ce, credeti ca nu se vor trezi in urmatoarea jumatate de an?
Nae: Sincer? Nu! Exclus! Ma, deci eu stiu ce a fost acolo. S-a muncit cu simt de raspundere. Numai ca ei s-au cam avintat in larg, ca sa zic asa, si s-ar putea sa sufere acum. Eu le-am zis s-o lase mai moale, sa nu se puna cu delegatia noastra, formata din baieti unul si unul, dar ei nimic: nu s-au lasat pina nu au inceput sa faca pluta la masa.
Reporter: Acum urmeaza sa vina ei in Braila.
Nae: Da, m-a mincat pe mine in c*r sa le zic sa ne intoarca vizita. Mai bine beam naibii inca un pahar de Uzo, ca filozof ramineam. La intoarcere, m-am certat in avion cu colegii de vizita oficiala, care mi-au reprosat ca nu trebuia sa-i invit. Da' de ce, domn'e? Adica noi nu sintem in stare sa fim gazde primitoare? Si ce daca Braila nu are atitia bani cit are regiunea Kozani? In astea sase luni cit mai avem la dispozitie pina vor veni grecii la noi, eu zic ca putem sa discutam cu niste oameni de afaceri seriosi, sa ne ajute cu partea de logistica. Acum, la repezeala, ma gindesc ca trei cisterne de palinca, vreo sase vagoane de vin de Murfatlar si inca vreo 10 de sifon ne-ar ajunge. Repet insa, asta-i la un calcul sumar. Cit despre mincare, sa nu-si faca nimeni griji. Cu doi porci de la Caruz ii rezolvam pe toti!
Reporter: Vad ca sinteti multumit de acesti greci, in ciuda faptului ca se zice ca in greci nu trebuie sa crezi nici macar atunci cind iti fac daruri.
Nae: Nu ma intereseaza ce zice lumea. Eu zic ca e bine sa ai incredere in greci, mai ales cind te invita la sprit. Cit despre darurile lor, cui ii mai pasa? Noi, brailenii, sintem orgoliosi si nu asteptam sa primim ceva pe degeaba de la cineva. Daca nu eram asa, nu mai ajungeam acum atita de departe!
Nae: Multumit? Asa m-am exprimat? Domn'e, deci multumit pot sa zic ca sint atunci cind stau in Braila, desi servirea lasa mult de dorit. Dar dupa ce te intorci din Grecia, cum mama naibii sa afirmi ca ai fost doar "multumit"? Nu, cred ca s-a strecurat o eroare. Ori eu nu am fost destul de coerent in exprimare, ori ziaristul care a redactat aceasta stire n-a inteles ce am zis eu. Deci vreau sa-ti spun, asa ca-ntre barbati, ca a fost senzational. Superb, mirific, de vis... Desi nu am stat decit citeva zile in Kozani, cred ca mi-ar trebui cel putin doi ani sa-ti povestesc ce am facut acolo. Ce-i drept, o buna perioada din acest interval de doi ani as folosi-o pentru a-mi aduce aminte ce anume s-a intimplat acolo. Sint multe aspecte de discutat si am sa incerc sa-ti fac un mic rezumat. Te avertizez insa: daca ti se va parea ca lipsesc unele date, sa nu dai vina pe mine. La urma-urmei, noi, oamenii, trebuie sa mai si uitam. Altfel am innebuni naibii!
Reporter: Ati luat-o tare din prima zi de vizita oficiala?
Nae: Domn'e, stai putin. Cind este vorba despre astfel de vizite, nu poti sa te arunci ca nebunul cu gitul inainte, chit ca creierul tau te indeamna sa faci chestia asta. Sa nu uitam, eu nu am fost de capul meu in excursie la Kozani. Deci reprezentam Braila, un oras european prin excelenta. Asadar, nu puteam risca sa ma fac de ris pe acolo si sa intreb unde-i barul, inainte ca baiatul de la hotel sa ajunga cu bagajele mele in camera. In prima zi, atit eu cit si ceilalti membri din delegatie am adoptat tactica musafirului simandicos. Am intrebat in ce sala vor avea loc simpozioanele, i-am chestionat pe marginea obiectivelor culturale de pe la ei, ba am jucat si dur, spunindu-le ca obiectivul nostru este sa incheiem protocoale sigure care in cel mai scurt timp sa fie puse in practica. Am vrut sa vad cum joaca, ce fel de oameni sint. Cind colo, grecii au facut niste fete, de ziceai ca le-a murit catelul. Bineinteles ca erau baieti de-ai nostri, ca altfel nu se infrateau ei, ca sa zic asa, cu Braila. Noroc ca unul dintre ei mai rupea ceva pe romaneste, iar atunci cind eu am zis treaba aia cu "protocoale sigure", a detensionat situatia si a zis o vorba mare: "Deci sala de protocol este acolo, in dreapta!" Asta era, frate, despre asta incercam eu sa le explic. Si ne-am cazat in sala de protocol, unde am stat pina cind a venit unu' de la receptie sa ne spuna ca s-a terminat sejurul si trebuie sa plecam. Trist moment, dar totul se termina pe lumea asta, nu-i asa?
Reporter: Cum, si sticlele de Uzo s-au dus?
Nae: Ma, majoritatea s-au dus saracele, ca erau batrine. De prin '60, daca am inteles eu bine. Ma, babe-babe, da' stii ce bine s-au tinut la masa cu noi? Ne-am luptat cu ele si pe masura ce ziceam ca vom cistiga batalia, pac, apareau altele si altele. Si dai, si lupta, numai eu stiu cite am doborit. Daca ar fi sa regret ceva, este ca am fost retrasi prea devreme de pe frontul acestei delegatii oficiale. Trei zile daca mai stateam in Kozani, Braila noastra aparea, in sfirsit, pe CNN. Aveam recordul in mina, bre, nu cred ca i-am mai lasat cu multe sticle de Uzo pe inventar.
Reporter: Mincarea cum a fost?
Nae: Mincarea?! Care mincare? Aaa, la cina te referi?
Reporter: Dar ce, mic dejun si masa de prinz nu ati avut?
Nae: Ba da, cum sa nu! Dar din motive tehnice am fost nevoiti sa sarim peste aceste evenimente absolut neimportante in economia vizitei oficiale. Pai, ia gindeste-te: daca o tineam toata ziua numai in mincaruri, fripturi si ciorbe, cind mai faceam si treaba? Luam doar cite o gustare mica seara, de s-au si mirat grecii aia. Nu intelegeau cum de se pling romanii ca nu le ajung banii, in conditiile in care toata tara noastra maninca aproape cit o familie mai numeroasa de pe la ei? Eu stiam raspunsul, dar la ora aia nu mai eram in stare sa vorbesc, asa ca i-am lasat cu aceasta mare enigma in suflet. Da' s-o dezlege ei dupa ce se vor trezi.
Reporter: De ce, credeti ca nu se vor trezi in urmatoarea jumatate de an?
Nae: Sincer? Nu! Exclus! Ma, deci eu stiu ce a fost acolo. S-a muncit cu simt de raspundere. Numai ca ei s-au cam avintat in larg, ca sa zic asa, si s-ar putea sa sufere acum. Eu le-am zis s-o lase mai moale, sa nu se puna cu delegatia noastra, formata din baieti unul si unul, dar ei nimic: nu s-au lasat pina nu au inceput sa faca pluta la masa.
Reporter: Acum urmeaza sa vina ei in Braila.
Nae: Da, m-a mincat pe mine in c*r sa le zic sa ne intoarca vizita. Mai bine beam naibii inca un pahar de Uzo, ca filozof ramineam. La intoarcere, m-am certat in avion cu colegii de vizita oficiala, care mi-au reprosat ca nu trebuia sa-i invit. Da' de ce, domn'e? Adica noi nu sintem in stare sa fim gazde primitoare? Si ce daca Braila nu are atitia bani cit are regiunea Kozani? In astea sase luni cit mai avem la dispozitie pina vor veni grecii la noi, eu zic ca putem sa discutam cu niste oameni de afaceri seriosi, sa ne ajute cu partea de logistica. Acum, la repezeala, ma gindesc ca trei cisterne de palinca, vreo sase vagoane de vin de Murfatlar si inca vreo 10 de sifon ne-ar ajunge. Repet insa, asta-i la un calcul sumar. Cit despre mincare, sa nu-si faca nimeni griji. Cu doi porci de la Caruz ii rezolvam pe toti!
Reporter: Vad ca sinteti multumit de acesti greci, in ciuda faptului ca se zice ca in greci nu trebuie sa crezi nici macar atunci cind iti fac daruri.
Nae: Nu ma intereseaza ce zice lumea. Eu zic ca e bine sa ai incredere in greci, mai ales cind te invita la sprit. Cit despre darurile lor, cui ii mai pasa? Noi, brailenii, sintem orgoliosi si nu asteptam sa primim ceva pe degeaba de la cineva. Daca nu eram asa, nu mai ajungeam acum atita de departe!
