Atit de multa vreme a trecut de cind Braila a devenit tarimul cel mai bun pentru derularea nelegiuirilor de tot felul, incit smecheria, pumnul, rinjetul sarcastic, flegma si palma au ajuns sa creeze norma. Amenintarile, injuraturile, bita sau sundeaua au devenit de mult timp instrumentele care construiesc in Braila ierarhiile.
Sint colegi din presa, jurnalisti care au scris si la acest ziar, care s-au saturat sa duca o lupta intr-un oras in care autoritatile par a fi surde, oarbe si mute. De cite ori nu am spus raspicat ca legea e facuta aici de clanurile interlope? De cite ori nu am prezentat faptele si victimele unor bande de cartier care si-au impartit orasul in felii. Si nu le-am scris numele cu initiale, si nici faptele rupte din context, asa cum ajung prin redactii din informarile politistilor. A trebuit sa treaca ani de zile pentru ca autoritatile sa recunoasca un fapt limpede ca lumina zilei, pe care il stie orice copil ajuns la pubertate: in Braila exista crima organizata, exista grupari de infractori. Nu stiu daca au trecut doua luni de cind il ascultam pe seful Politiei brailene in timp ce se chinuia pe un post de televiziune national sa defineasca cuvintul "interlop", ocolind in acest fel intrebarea clara a unui telespectator despre masurile pe care le-a luat Politia in privinta bandelor de cartier. Nu pot sa uit nici parerea senatorului Simionescu care spunea ca vina pentru violenta de pe strazi ii apartine braileanului care are tupeul sa iasa din casa dupa ce se insereaza. Ori parerea domoala a deputatului Mihai Tudose care dadea vina pe specificul oraselor port. Sau cea a presedintelui CJ care zicea resemnat ca de la Terente incoace exista violenta in Braila. Ori felul in care, neputincios, prefectul Mitroi ridica din umeri cind era intrebat despre violenta de pe strazile orasului: "Sigur ca sint ingrijorat de situatia asta, dar ce sa fac eu?", ne intorcea retoric intrebarea, prefectul. Ba au mai fost si voci care ne-au acuzat pe noi, pe jurnalisti, de faptul ca le facem reclama interlopilor, de parca daca articolele noastre nu ar exista, nu ar exista nici faptele infractorilor. In fine, spuneam ca, satui de lupta asta in van, de amenintarile cu moartea, unele facute de fata cu oamenii legii, mihniti pina peste cap de NUP-urile pe care le-au primit cu nemiluita interlopii, oripilati de tovarasiile din ce in ce mai evidente dintre autoritati si gruparile infractionale, sicanati si de unii, dar si de ceilalti, unii dintre noi au ales sa plece. Au abandonat lupta asta care parea ca nu duce nicaieri si au plecat din Braila promitind ca nu se vor intoarce niciodata aici. Sa fie clar: nu frica i-a gonit, ci sentimentul zadarniciei, al faptului ca Braila e prizoniera definitiva a unui sistem minjit si a unei mentalitati aproape malefice. Stiu, la fel ca ei, cu acelasi sentiment, au plecat mii de tineri din Braila, si, la fel ca ei, au promis ca nu se vor intoarce aici niciodata. Dar am ales sa scriu despre jurnalisti fiindca ceea ce s-a intimplat luni in centrul orasului, unde cameramanul PRO TV a fost batut fiindca isi facea meseria, este emblematic pentru felul in care stau lucrurile in acest oras. "Cei care ramin si misca-n front iau pumni in barba" ni se transmite tuturor.
Doar ca astia care am ales sa raminem sintem aici fiindca nu ne-am pierdut speranta, iar eu, unul, cred ca a trecut deja prea multa vreme de cind clanurile interlope fac legea in oras. A trecut prea mult de cind infractorii au pactizat cu oamenii legii. Si ceva urmeaza sa se intimple.
Sint colegi din presa, jurnalisti care au scris si la acest ziar, care s-au saturat sa duca o lupta intr-un oras in care autoritatile par a fi surde, oarbe si mute. De cite ori nu am spus raspicat ca legea e facuta aici de clanurile interlope? De cite ori nu am prezentat faptele si victimele unor bande de cartier care si-au impartit orasul in felii. Si nu le-am scris numele cu initiale, si nici faptele rupte din context, asa cum ajung prin redactii din informarile politistilor. A trebuit sa treaca ani de zile pentru ca autoritatile sa recunoasca un fapt limpede ca lumina zilei, pe care il stie orice copil ajuns la pubertate: in Braila exista crima organizata, exista grupari de infractori. Nu stiu daca au trecut doua luni de cind il ascultam pe seful Politiei brailene in timp ce se chinuia pe un post de televiziune national sa defineasca cuvintul "interlop", ocolind in acest fel intrebarea clara a unui telespectator despre masurile pe care le-a luat Politia in privinta bandelor de cartier. Nu pot sa uit nici parerea senatorului Simionescu care spunea ca vina pentru violenta de pe strazi ii apartine braileanului care are tupeul sa iasa din casa dupa ce se insereaza. Ori parerea domoala a deputatului Mihai Tudose care dadea vina pe specificul oraselor port. Sau cea a presedintelui CJ care zicea resemnat ca de la Terente incoace exista violenta in Braila. Ori felul in care, neputincios, prefectul Mitroi ridica din umeri cind era intrebat despre violenta de pe strazile orasului: "Sigur ca sint ingrijorat de situatia asta, dar ce sa fac eu?", ne intorcea retoric intrebarea, prefectul. Ba au mai fost si voci care ne-au acuzat pe noi, pe jurnalisti, de faptul ca le facem reclama interlopilor, de parca daca articolele noastre nu ar exista, nu ar exista nici faptele infractorilor. In fine, spuneam ca, satui de lupta asta in van, de amenintarile cu moartea, unele facute de fata cu oamenii legii, mihniti pina peste cap de NUP-urile pe care le-au primit cu nemiluita interlopii, oripilati de tovarasiile din ce in ce mai evidente dintre autoritati si gruparile infractionale, sicanati si de unii, dar si de ceilalti, unii dintre noi au ales sa plece. Au abandonat lupta asta care parea ca nu duce nicaieri si au plecat din Braila promitind ca nu se vor intoarce niciodata aici. Sa fie clar: nu frica i-a gonit, ci sentimentul zadarniciei, al faptului ca Braila e prizoniera definitiva a unui sistem minjit si a unei mentalitati aproape malefice. Stiu, la fel ca ei, cu acelasi sentiment, au plecat mii de tineri din Braila, si, la fel ca ei, au promis ca nu se vor intoarce aici niciodata. Dar am ales sa scriu despre jurnalisti fiindca ceea ce s-a intimplat luni in centrul orasului, unde cameramanul PRO TV a fost batut fiindca isi facea meseria, este emblematic pentru felul in care stau lucrurile in acest oras. "Cei care ramin si misca-n front iau pumni in barba" ni se transmite tuturor.
Doar ca astia care am ales sa raminem sintem aici fiindca nu ne-am pierdut speranta, iar eu, unul, cred ca a trecut deja prea multa vreme de cind clanurile interlope fac legea in oras. A trecut prea mult de cind infractorii au pactizat cu oamenii legii. Si ceva urmeaza sa se intimple.
