Poartă blugi franţuzeşti şi tricouri mulate personalizate, unghii cu gel, atent îngrijite şi părul le luceşte lung, pieptănat pe spate. N-ai zice că au cunoscut vreodată altceva decât luxul şi bunăstarea. Însă ele se declară senine: "Spoitorese! Ţigănci spoitorese din Şuţeşti!". "Din acelea cu fuste colorate", ne explică una dintre ele şi faţa i se luminează brusc. Este povestea unor fete din localitatea brăileană aflată la 45 de kilometri de oraş, Şuţeşti, care şi-au depăşit cu brio condiţia de etnice rrome. Acum, vor mai mult. Vor să urmeze cursuri de antreprenoriat, de croitorie şi bucătărie. S-au înscris, în acest sens, la manifestările organizate în cadrul proiectului "Educaţia- Antidotul sărăciei", implementat de Pro Democraţia Club Brăila în judeţ, un grant cu fonduri norvegiene.
Secretul lor e la îndemâna oricui: "Cartea! Am învăţat carte. Părinţii n-au fost de acord la început, dar m-au dat şi la grădiniţă, de la vârsta de 3 ani, ei n-au nicio zi de şcoală, dar acum sunt bucuroşi că eu am ajuns la vârsta asta şi ştiu să citesc şi să socotesc, le citesc şi lor traducerea filmelor şi orice au nevoie să ştie pe mine mă cheamă să le explic. Şi fraţii mei mai mici merg la şcoală, pe unii îi duc chiar eu la cursuri. Am terminat opt clase la Şuţeşti, am intrat la liceu, dar acum, din motive financiare, că n-am putut face naveta la oraş, sunt elevă la Profesionala din Gradiştea, ies tehnician agricol", ne povesteşte Ramona Raiciu, de 16 ani.
Ramona vine dintr-o familie de spoitori tradiţionali, care-şi mărită fetele de mici. "Ai mei au fost puţin altfel. Au venit mediatoarele şcolare acasă şi i-au convins pe părinţi să mă lase cu ceilalţi copii. La 3 ani m-au dat deja la grădiniţă, iar la 7 începeam clasa întâi. M-am ţinut de şcoală, mi-a plăcut şi îmi place şi acum. Cred că numai învăţând carte voi reuşi să am mai mult, să trăiesc mai bine, să nu fiu săracă aşa cum au fost ai mei. E importantă şcoala, cea mai importantă. (...) Nu, pe mine nu m-au măritat ai mei, eu merg mai departe, vreau să urmez cursuri să devin cineva în viaţă", a continuat Ramona, privindu-ne frontal, cu ochii mari, de culoarea castanei coapte.
"Îl învăţ literele şi pe soţul meu!"
Verişoara Ramonei, Cătălina, de 17 ani, a urmat şi ea opt clase, tot la Şuţeşti. Chiar învăţa bine şi intrase la liceu. Într-a noua, brusc, s-a lăsat. Au căutat-o mediatorii şcolii şi profesorii pe acasă, le-au explicat alor ei cât e de important să continue să înveţe. "Atunci m-au măritat. Era o promisiune. Eu am vrut să continui (n.r. şi privirea-i largă, de culoarea cerului senin, coboară spre podea), îl învăţ şi pe soţul meu acum să citească, el are 18 ani, e tot spoitor, dar n-are nicio zi de şcoală. Totul depinde mult de părinţi. Acum vreau să continui să fac un curs, să nu rămân casnică", povesteşte Cătălina Raiciu. Fata s-a înscris şi la un curs de consiliere psiho-socială, să înveţe despre contracepţie, abandon, violenţă domestică... Acum, toate acestea îi par a fi limbi străine, însă e avidă să ştie mai mult. "Fără carte nu faci nimic în lumea asta. E foarte important să ştii ce ţi se întâmplă. Acum nu am copii, dar când voi avea sigur îi voi da la şcoală", a adăugat Cătălina.
Beatrice Linguraru este o altă fată de etnie rromă din Şuţeşti, care a ţinut cu dinţii de şcoală. Nu e spoitoreasă, dar e prietenă cu Ramona şi Cătălina, iar viaţa ei pare să fi avut cam acelaşi curs. Diferenţa: a venit cu mama ei, "ţigancă romanizată"- cum spune- să se înscrie la curs. La 15 ani, Beatrice este încă elevă, la Şcoala Profesională din Gradiştea - "n-am avut bani să merg mai departe"- dar şi ea vrea să îşi depăşească limitele impuse de mediul familial.
"Mama are două clase, tata niciuna. Am doi fraţi, o soră în clasa a şaptea şi o soră de trei ani, care va merge anul ăsta la grădiniţă. Depinde mult de părinţi dacă mergi sau nu la şcoală. Eu le-am explicat că vreau să merg mai departe, să-mi fac un viitor, nu-mi arde de măritat", ne-a spus Beatrice.
Două dintre persoanele "vinovate" de mai binele pe care l-au cunoscut prin carte cele trei fete sunt mediatoarele şcolare Georgeta Bucătaru şi Lucica Perţea. "La început, acum şapte ani, era foarte greu să convingi spoitorii să îşi lase copiii la şcoală. Mergeam din casă în casă şi le ofeream exemplul meu, acum mă opresc pe stradă şi mă roagă să le iau copiii la şcoală", ne-a spus Georgeta Bucătaru. Colega ei, Lucica Perţea, care face mediere şcolară la Şuţeşti de opt ani, a plusat: "Eu le spun că au nevoie de carte ca să dea de permis să conducă maşinile, că au nevoie de carte să ştie să manevreze telefonul mobil".
În şcoala gimnazială de la Şuţeşti sunt 580 de copii, din care 251 sunt de etnie rromă, cei mai mulţi spoitori. Copii care se trezesc cu noaptea în cap în fiecare zi nu doar pentru a-şi ajuta taţii la spoit "ceaoane", ci pentru a învăţa "buchiile".
