Despre românii din Franţa auzim de cele mai multe ori poveşti care nu ne fac cinste. Dar Parisul cunoaşte şi români cu un potenţial remarcabil şi apetit pentru succes. Una dintre cele mai importante galerii de artă din oraşul luminilor aparţine unui conaţional. Puţini ştiu că pictori celebri ai timpurilor noastre şi-au expus lucrările într-un spaţiu gândit şi creat de Paul Amarica.
Suntem pe strada Washington, la nici o sută de metri de faimosul bulevard Champs Elysees. Aici, în inima capitalei franceze, e galeria de artă Amarica. Exteriorul poate părea departe de vitrinele luminoase ale magazinelor de lux care atrag privirile turiştilor, dar acest loc are meritul de a aduce împreună adevăraţii iubitori de frumos. Totul, datorită unui român.
Paul Amarica a deschis această galerie de artă în 1998 și, timp de 18 ani, s-a ocupat singur de ea. Această galerie a trecut proba timpului tocmai datorită pasiunii acestui român pentru artă și pentru frumos.
Galeria lui Paul Amarica e singura deţinută de un român la Paris. Şi nu a fost o misiune uşoară. De fapt, nici măcar nu era printre planurile lui, atunci când a ajuns prima dată la Paris, în 1991.
„Am venit în Franța cu dorința să rămân, nu neapărat aici, chiar să pot pleca mai departe. Întâmplarea face că am rămas la Paris, unde am avut mai multe activități până am deschis această galerie. E adevărat că la începutul anilor 90 am fost agent de jucători de rugby,” povesteşte Paul Amarica.
Şi ce legătură este între sport şi artă, v-aţi putea întreba. Pasiunea.
„Mulți nu-și imaginează cum un fost sportiv poate să se ocupe de o galerie de artă, să trăiască din artă. Din pasiune, se poate orice. Pentru mine a fost o provocare. Mă bucur că oamenii care vin în galerie îmi confirmă că văd lucruri de calitate și este o satisfacție totală și pentru mine și pentru invitați, dar și pentru artiști,” spune Paul Amarica.
Parisul e, indiscutabil, un oraş al oportunităţilor. Doar că una e să porneşti o afacere şi alta să te poţi lăuda, chiar şi după 18 ani, că ai succes. Dar cultura românească, indiferent de formă, a intrat în ADN-ul francezilor. Constantin Brâncuşi, Emil Cioran, Eugen Ionescu sunt doar câteva dintre geniile României, incluse în patrimoniul Franţei.
„Toată lumea știe că un artist își face lucrările mai ușor, dar mai greu e să le vinzi. Munca grea, mie îmi revine. Dar ne împărțim satisfacția când reușim să găsim clienți care apreciază lucrările și reușim să o transformăm într-o galerie de succes,” precizează Paul Amarica.
Paul a avut ocazia, în cei 25 de ani petrecuţi la Paris, să vadă cum imaginea României fluctuează în funcție de moment, de conaţionalii care ajung în Hexagon, dar și de prejudecățile oamenilor.
„E adevărat că imaginea care circulă e specială. Poate fi și pozitivă și negativă. Eu nu alerg după clienți. La mine vin cei care iubesc arta. Iar ei au alte prejudecăți, motive de a veni și de a se interesa de această activitate și de munca unui artist,” explică Paul Amarica.
Poate că a părăsit România acum un sfert de secol, dar timpul n-a dizolvat legăturile sale cu tărâmul natal.
„Multe mă leagă de România. E țara unde am crescut, unde m-am educat și clar că rămân atașat. Se confirmă și cu expozițiile pe care le organizez, cu artiștii cu care lucrez, majoritatea români. N-aș schimba nimic la România. Nu pot să schimb. Putem continua să facem ca lucrurile să fie mai frumoase. Artiștii trebuie și merită o atenție mai mare. Politicienii ar trebui să-i aprecieze mai mult și să le acorde o șansă mai mare,” adaugă Paul Amarica.
