In jurul lui Dorian, Wilde contureaza citeva personaje care intr-un fel sau altul il influenteaza pe acesta in actiunile lui viitoare. Lordul Henry Wotton este cel care il convinge pe tinar ca frumusetea si tineretea lui sint trecatoare, ceea ce il determina sa faca pact cu portretul, cind intr-un moment de furie afirma ca si-ar vinde si sufletul numai ca portretul sa imbatrineasca in locul lui. Un alt personaj este pictorul Basil Hallward, cel care, fermecat de frumusetea tinarului, ajunge sa picteze faimosul portret. Impresioneaza in mod deosebit sfirsitul tragic al acestuia, fiind omorit de propria opera de arta. Tinara actrita Sibyl Vane este o alta victima a tinarului, Dorian se desparte de ea cu atita cruzime, incit femeia se sinucide. Moartea fetei se va reflecta in constiinta tinarului, fiind usor vizibila in portret. Timp de 18 ani, portretul se transforma intr-un monstru, ca urmare a pacatelor care ii chinuiau constiinta adevaratului Dorian. Finalul este unul asteptat, insa usor cutremurator si moralizator.
Ceea ce mi-a atras atentia in carte este modul in care este explicata arta, mai exact scopul ei. Arta nu trebuie sa tina cont de morala, singurul ei scop fiind acela de a oferi frumusete. Astfel, arta trebuie facuta doar de dragul artei.