Ce se ascunde, insa, in spatele acestui razboi? Simplu: profiturile proprii pe care le au cele doua tabere - un aspect de care nici unii, nici altii nu prea vorbesc. Pentru ca numarul de porci din crescatoriile romanesti este oricum mic si nu acopera cererea, pretul de vinzare al porcului in viu este automat mare. Mai mare decit din import. Cu taxe vamale mari s-ar compensa pretul mic al carnii in viu din Europa. Cu taxe vamale mici, procesatorii n-ar mai cumpara carne din tara, ci doar din import, urmind astfel sa piarda crescatorii autohtoni. Insa asta oricum nu-i face pe procesatori sa vinda preparatele la preturi mici, cistigul obtinut dintr-un pret de import mic regasindu-se strict in profitul procesatorilor, fapt care-i nemultumeste pe crescatori. Sa fim sinceri: atit procesatorii, cit si crescatorii se pling de mama focului de conditiile economice vitrege din tara, toti asteapta sprijin si ajutoare de la stat, dar cam toti au averi uriase in urma acestor afaceri. Cel mai putin cistigat, indiferent ca taxele vamale au fost sau nu mici, a fost intotdeauna consumatorul, care oricum plateste preturi europene pentru carne si preparate - de multe ori de calitate prea romaneasca.
Iar toata aceasta problema va fi reglata de la sine odata cu aderarea Romaniei in Uniunea Europeana - cel mai probabil la 1 ianuarie 2007. Odata intrati pe piata comuna, dispar taxele vamale, ceea ce va da liber unei concurente reale. O concurenta care va face sa dispara multi dintre procesatori sau crescatori si care va permite romanilor sa cumpere preparate europene chiar mai ieftine decit cele produse in tara. O concurenta din care, in sfirsit, ar putea sa aiba de cistigat si consumatorul.
Pina atunci, cele doua tabere probabil vor continua sa se porcaiasca pentru profitul si interesele lor - ca doar nu ale noastre. Dupa 1 ianuarie 2007, rezista cine poate.