Cotidianul „Obiectiv - Vocea Brăilei” a lansat încă din data de 3 iunie o provocare pentru oamenii politici: Scrieţi la rubrica „Politica la colţ” despre teme pe care le consideraţi de maxim interes sau criticaţi cu argumente opiniile altor oameni politici, semnatari ai articolelor la această rubrică! Până ieri, doar europarlamentarul Mihai Tudose, fost premier al României s-a arătat interesat de această rubrică şi a pus în dezbatere teme actuale. Iată că ieri ne-a trimis un text şi Mihai Isvoranu, candidatul USR-PLUS la funcţia de primar.
Am cunoscut acum câteva luni un fotograf care vizita pentru prima dată Brăila. După o zi de plimbare omul exclama uluit: “Brăila este cel mai mare cimitir de case mişto din România!”
Da, avem cel mai mare centru istoric, mult peste oraşe mult mai cunoscute şi mai vizitate, precum Braşov sau Sibiu. Da, suntem la trei ore distanţă de Bucureşti. Şi? Dacă i-ar trece cuiva prin cap să vină într-un sfârşit de săptămână în vizită ar vedea cum cad cărămizile din faţade şi cum nu ştim să punem în valoare fabulosul patrimoniu arhitectonic pe care îl avem, nu ştim să spunem povestea extraordinară a Brăilei.
Mi se poate spune că nu asta e prioritatea oraşului, că ne trebuie locuri de muncă şi străzi asfaltate şi şcoli moderne şi locuri de joacă pentru copii. Da, aşa este, răspund eu. Dar un centru istoric refăcut aduce locuri de muncă – o dată pentru că cineva trebuie să muncească să îl refacă, iar apoi pentru că cei ce vin să îl vadă vor vrea să mănânce, să bea o cafea, să asculte muzică seara, să doarmă la un hotel, să cumpere suveniruri. Pe scurt, apar locuri de muncă şi intră bani în economia locală.
Pentru că sunt îndrăgostit de oraşul meu natal, pentru că sunt brăilean de patru generaţii, am citit mult despre istoria Brăilei. Şi cel mai tare îmi plac poveştile despre unii dintre primarii de altădată, oameni care au lăsat ceva în urma lor, care şi-au donat averea oraşului, care au contribuit la dezvoltarea lui.
Poate de aceea sunt nu doar trist, ci şi revoltat când văd istoria oraşului lăsată în paragină. Pentru că altădată alţi oameni au muncit şi au donat ca să ne lase nouă moştenire un oraş frumos. Şi noi nu putem să îl îngrijim, să îl punem în valoare, să ne lăudăm cu el? Eu cred că putem!
Mihai ISVORANU
