„Ideea comasării nu a fost doar o proastă situare în raport cu Constituția, ci și o greșeală politică gravă. Cine și-o asumă? Personal, nu știu cine a născocit-o. În democrație, responsabilitatea înseamnă nume și prenume. Ar trebui să le aflăm, măcar în ceasul al 12-lea...", scrie Cristian Preda, într-o postare pe blog.
În context, europarlamentarul arată că aspectele legale cuprinse în decizia Curţii Constituţionale „nu lasă loc pentru discuții". „Prelungirea mandatului aleșilor locali nu poate avea loc decât în condiții de calamitate, iar interdicția de a candida într-un scrutin fiindcă simultan are loc și un altul e o încălcare a drepturilor fundamentale", arată Preda.
Sâmbătă, Cristian Preda a postat pe blog şi un fragment din Tocqueville, în care autorul relatează căderea Monarhiei din iulie, mai exact reacţia surprinsă în Parlament, după anunţul schimbării guvernului: "Din băncile lor, toți membrii opoziției și-au strigat bucuria și satisfacția de a fi fost răzbunați. (...) Lovită atât de năpraznic, această majoritate a tremurat o clipă precum o singură ființă, fără a putea ști pe ce parte va cădea. (...) <E o lașitate incredibilă să părăsești guvernul și să-ți abandonezi prietenii politici în asemenea împrejurări>, spuneau unii dintre ei, în vreme ce alții strigau că trebuie să meargă cu toții la Tuileries și să-l forțeze pe rege să revină asupra unei decizii atât de nefericite".
„Această disperare nu este deloc surprinzătoare, dacă e să ne gândim la faptul că, în majoritatea lor, deputații se simțeau lezați nu doar în privința opiniilor lor politice, ci și a interesului lor privat. Răsturnarea guvernului compromitea averea unuia, zestrea fiicei altuia sau cariera fiului unui al treilea. Aproape toți depindeau în acest fel de guvern. Cei mai mulți dintre ei nu numai că se ridicaseră datorită unor favoruri, ci trăiseră tot timpul din ele; ei trăiau în continuare de pe urma lor și sperau să continue să o facă", se mai arată în acelaşi fragment reprodus din Tocqueville.
„Aveam impresia că, exceptându-mă pe mine, toți legislatorii semănau cu o haită de câini cărora li se smulge din gura pe jumătate plină hrana ce le fusese aruncată. De fapt, trebuie recunoscut că mulți dintre membrii opoziției nu așteptau decât o ocazie pentru a se da în spectacol", se mai arată în textul lui Tocqueville, selectat de Preda.
Cristian Preda nu face niciun fel de comentariu personal, doar precizează la finalul textului că „fragmentul reprodus e preluat de la pp. 65-66 din ediția Amintirilor pe care am îngrijit-o pentru Nemira în 2007".
