Alături de parlamentarii maghiari, de consulul general al Ungariei de la Miercurea Ciuc, Zsigmond Barna Pál, de autorităţile judeţene şi locale, preşedintele UDMR a participat sâmbătă, la comemorarea „Masacrului de la Siculeni", judeţul Harghita. El a făcut un scurt istoric al evenimentelor petrecute la Siculeni acum 248 de ani şi a afirmat că secuii au puterea, încăpăţânarea şi perseverenţa necesară de a păstra valorile mostenite şi de a continua să fie uniţi şi în secolul XXI, chiar şi dacă în prezent se doreşte confiscarea istoriei lor prin cuvinte şi prin fapte.
„Eu cred că noi avem puterea, perseverenţa şi încăpăţânarea să ducem mai departe unitatea şi în secolul XXI pentru a ne putea păstra valorile moştenite. Chiar şi dacă azi nu trag cu tunuri în noi, încearcă să ne ia istoria prin cuvinte şi prin fapte", a spus Kelemen Hunor. „De aici, de la Siculeni, le transmitem tuturor cărora le înţeapă ochii stema aflată pe frontispiciul liceului Márton Áron din Miercurea Ciuc, să nu fie deranjaţi de ceea ce este istoria nostră, de valorile şi de trecutul nostru. (...). Istoria nu poate fi ştearsă, istoria nu poate fi falsificată. Istoria poate fi pusă în paranteză, doar pentru un scurt timp, aşa cum au încercat mulţi, de mai multe ori. Transmitem de aici, de la Siculeni, că oamenii secui, maghiarii din Transilvania, sunt oameni iubitori de libertate. Ei îi stimează pe cei care îi respectă, iubesc libertatea şi le place să-şi decidă propria soartă" a subliniat Kelemen.
Comemorarea „Masacrului de la Siculeni" a fost organizată de Consiliul Local (CL) Siculeni, în amintirea celor 400 de secui măcelăriţi de către armata austriacă în 1764, moment intrat în conştinţa populară ca „Primejdia de la Siculeni".
Comuna Siculeni se situează la 10 km nord de Miercurea Ciuc, pe malul râului Olt, la poalele munţilor Harghita Mădăraş. În această localitate, în data de 7 ianuarie 1764 armata austriacă a măcelărit 400 de secui, pentru că s-au opus înrolării în regimentul de grăniceri. Localitatea a fost înconjurată de 1.300 de soldaţi, care la ora 3.00 în zorii zilei au început măcelul, trăgând cu tunuri în oamenii veniţi din mai multe localităţi din Secuime. S-a instalat panica, nimeni nu se gândea la rezistenţă armată. Satul a fost cuprins de flăcări de la salvele de tun, iar drumurile blocate au făcut imposibilă scăparea. Unii au încercat să-şi salveze vieţile peste apele îngheţate ale Oltului, dar gheaţa s-a spart cu ei şi s-au înecat. După terminarea măcelului, satul a devenit o pradă uşoară pentru armata austriacă.
La locul măcelului, în 1899 a fost ridicat un monument, „SICULICIDIUM", adică uciderea secuilor, în amintirea celor 400 de martiri.
