Cu toate astea, deşi, repet, nu am fost vreodată fan Elena Udrea, simt nevoia să îi sar în apărare. Faza aia penibilă, scoasă din joben de procurorii DNA, cum că madam Udrea şi-ar fi cumpărat o poşetă de 100.000 de euro, mi se pare trasă rău de păr. Procurorii DNA nu au venit nici măcar cu un sfert de dovadă în sprijinul acestei afirmaţii. Un bon de casă, o poză cu madam Udrea ieşind cu geanta aia de 100.000 de euro din magazin cred că ar fi ajutat opinia publică să se edifice dacă lucrurile într-adevăr au stat aşa sau nu. Nu, procurorii DNA, pe care tot mai multă lume îi confundă cu procurorii anti-mafia din Italia anilor 90 (ceea ce nu este cazul) s-au limitat să arunce o fumigenă în presă, care a fost apoi preluată ca ştire certă de ziarele altfel pline de deontologi.
Mâine-poimâine, o să auzim că Nicuşor de la Brăila a vândut două BMW-uri X6, fără să ne întrebăm ce, cum şi mai ales de unde.
