Nu ma enerveaza faptul ca exista romani care spun ca era mai bine pe timpul lui Ceausescu, ci ca acestia obisnuiesc sa compare vremurile de astazi cu cele dinainte de 1989. De fapt, nu stiu de ce ma mai mir, atata timp cat romanii sufera de mania comparatiei, fiind nostalgici prin excelenta. Fosta nevasta, curva si puturoasa cum era, parca era mai buna decat actuala, care, e drept, este fata de casa, da' habar n-are sa gateasca. E clar, fosta trebuia pastrata! La vechiul loc de munca, intr-adevar, salariul era mai mic, dar stateai cat vroiai la fumat, nu ca aici, unde toata lumea are ceva cu tine, punandu-te la munca.
Prezentul este greu de suportat, iar viitorul - infricosator de acceptat. In schimb, trecutul e usor de dezgropat si lesne de adoptat in locul nestatornicului prezent. De asta zic ca sunt de inteles romanii care suspina dupa epoca Ceausescu. Se tot fac mistouri pe seama faptului ca pe vremea lui Ceausescu erau cozi la orice, ca aparusera chiar si cozile la cozi. Cozile, cred eu, erau un excelent mijloc de socializare a oamenilor muncii. La coada se discuta, se dezbatea, se plangea, se comenta, se radea si se spera. Coada era un fel de hi5 sau facebook din ziua de azi, doar ca era realitate pura, palpabila, nu virtuala, cum sunt cele amintite mai sus.
Regimul ceausisto-socialist, asa cum a fost gandit el, desena viata oamenilor muncii in linii destul de marunte. Erau etape care nu puteau fi arse: terminai scoala, statul iti dadea apoi serviciu, iar daca te insurai aveai prioritate sa primesti casa. Oamenii muncii de ieri, deveniti intre timp prizonieri nostalgici intre lumi paralele, se uita astazi la copiii lor, carora statul nu le mai da nici serviciu, nici casa, ci doar un sut in fund care, insa, nu mai inseamna de mult un pas inainte.
Asa cum exista destui romani care il regreta pe Ceausescu, tot asa sunt insi carora le pare rau ca Iliescu nu mai este presedinte. Peste ani si ani, unii vor suspina dupa Basescu, iar altii vor afirma ca presedinte ca Gheorghe Bunea Stancu nu se va mai naste in veci. Iar daca tot sunt atat de multi, poate ca n-ar strica sa se uneasca intr-un partid: Partidul Nostalgicilor din Romania (PNR)!
Prezentul este greu de suportat, iar viitorul - infricosator de acceptat. In schimb, trecutul e usor de dezgropat si lesne de adoptat in locul nestatornicului prezent. De asta zic ca sunt de inteles romanii care suspina dupa epoca Ceausescu. Se tot fac mistouri pe seama faptului ca pe vremea lui Ceausescu erau cozi la orice, ca aparusera chiar si cozile la cozi. Cozile, cred eu, erau un excelent mijloc de socializare a oamenilor muncii. La coada se discuta, se dezbatea, se plangea, se comenta, se radea si se spera. Coada era un fel de hi5 sau facebook din ziua de azi, doar ca era realitate pura, palpabila, nu virtuala, cum sunt cele amintite mai sus.
Regimul ceausisto-socialist, asa cum a fost gandit el, desena viata oamenilor muncii in linii destul de marunte. Erau etape care nu puteau fi arse: terminai scoala, statul iti dadea apoi serviciu, iar daca te insurai aveai prioritate sa primesti casa. Oamenii muncii de ieri, deveniti intre timp prizonieri nostalgici intre lumi paralele, se uita astazi la copiii lor, carora statul nu le mai da nici serviciu, nici casa, ci doar un sut in fund care, insa, nu mai inseamna de mult un pas inainte.
Asa cum exista destui romani care il regreta pe Ceausescu, tot asa sunt insi carora le pare rau ca Iliescu nu mai este presedinte. Peste ani si ani, unii vor suspina dupa Basescu, iar altii vor afirma ca presedinte ca Gheorghe Bunea Stancu nu se va mai naste in veci. Iar daca tot sunt atat de multi, poate ca n-ar strica sa se uneasca intr-un partid: Partidul Nostalgicilor din Romania (PNR)!
