Încremenită în timp. Aşa arată staţiunea Lacu Sărat şi plaja privată amenajată special pentru nudism femei. Plaja, pontonul pe care stau femeile arată ca din alt timp: aceleaşi scânduri, aceleaşi garduri, până şi oglinda pare să fie aceeaşi ca de acum cel puţin 20 de ani. Numai în zona unde este depozitat nămolul situaţia pare să stea mai rău, cuva de lemn a fost înlocuită cu recipiente urâte din plastic. În plus, atunci când intri trebuie să ceri neapărat bilet, altfel femeia de acolo "uită" să-ţi dea. Adică, pare că totul a stat pe loc sau a mers înapoi. Patronul firmei care administrează plaja pentru nudism spune că toate modernizările făcute s-au stricat, s-au furat sau sunt interzise de lege pentru protecţia lacului, astfel că acum, pentru un profit minim, se luptă numai să ţină plaja pe linia de plutire.
Femeile, nemulţumite de condiţii
Apărută în urmă cu mai bine de 20 de ani, plaja privată pentru femei a arătat la începutul anilor 90 acceptabil. Totul era nou şi arăta bine. Acum, după 20 de ani în care nu pare să se fi făcut vreo altă investiţie, în care nu pare că s-a mai dat măcar cu o mână de vopsea pe lemnul ars de soare al balustradelor sau scaunelor, totul arată deplorabil. Scândurile coapte de soare, putrezite pe la colţuri, sunt rupte. Găurile prea mari pentru a fi ignorate au fost acoperite cu alte scânduri, astfel că s-a realizat o denivelare care face practic imposibilă aşezarea unui cearşaf şi statul la soare. În plus, bătrânele cuie, ruginite, dau şi ele semne de oboseală, multe fiind ieşite în afară un centimetru sau mai mult. Balustradele nu au mai beneficiat de o refacere de la înfiinţare, astfel că se numesc balustrade de protecţie doar cu numele. Ele ar putea ceda şi la greutatea unui copil. Peste toate acestea, locul unde este pus nămolul la dispoziţia femeilor arată de-a dreptul scârbos. Minunatul nămol este pus în trei bidoane jalnice de plastic, murdare pe dinafară de nămol uscat şi cu fire de păr sau alte resturi. Nimeni nu curăţă, nu îngrijeşte locul. În urmă cu ceva ani exista o cuvă din lemn, specială, în care se ţinea nămolul. Acum aceasta a dispărut, locul ei fiind luat de acele recipiente de plastic respingătoare.
Apa caldă la duşuri este la fel ca acum 30 de ani, un vis. Cine vrea apă călduţă trebuie să-şi aducă sticle de acasă, să le umple cu apă de cum vine la plajă ca să se-ncălzească de la soare. "Este o bătaie de joc. Nu s-a făcut absolut nimic în toţi aceşti ani. Nu ştiu, ce plătim noi? Nu s-a mai făcut nimic aici de 20 de ani. Şi nici nu ni se dau bilete de fiecare dată. Dacă nu insistam, nu-mi dădeau", a explicat revoltată o clientă. O alta era necăjită de faptul că, odată plătit biletul, dacă iese de pe plajă acesta îşi pierde valabilitatea. "Nu este normal. Mai vrem să plecăm la prânz acasă, că este soarele puternic, şi să ne întoarcem după-amiază. Nu putem. Trebuie să plătim din nou biletul, aşa că renunţăm. Este un jaf aici", consideră o altă brăileancă.
"Parcă am trăi tot în secolul trecut"
Şi în aceste condiţii însă lumea încă mai vine pentru că o cură de nămol face minuni pentru organism. În plus, şi apa şi-a mai revenit faţă de anii trecuţi şi au reapărut, în număr mare, cunoscuţii "viermişori" roşii care atestă puterile tămăduitoare ale apei extrem de sărate. "Eu vin din Vrancea în fiecare an, dar este dezolant cum se degradează locul. Nu ştiu dacă voi mai continua, mă gândesc serios să merg în altă parte, poate sunt condiţii mai bune. Mi-ar părea rău, pentru că m-am obişnuit cu staţiunea, dar aşa nu cred că se mai poate. Sunt de acord să plătesc, dar să primesc ceva în schimb. Nu se face nimic, dar banii se iau. Iar dacă vrem să venim şi după-amiază, alţi bani. Păcat de nămol şi staţiune. Ne gonesc şi pe noi care venim de ani de zile nefăcând nicio îmbunătăţire", a apreciat o bunică venită la plajă cu o nepoată. O altă doamnă, trecută de prima tinereţe, se chinuia să se clătească de apa sărată cu apă călduţă din sticlele puse la soare. Şi ea era nemulţumită pentru că doctorul îi recomandase să se clătească imediat cu apă călduţă, nu rece cum este cea de la duş. "Sunt atâtea posibilităţi tehnice, s-au inventat atâtea, nu se putea face nimic să existe apă călduţă măcar la duşuri? Parcă am trăi tot în secolul trecut. Eu vin pentru că sunt din Brăila şi am nevoie de tratament, altfel aş pleca în altă parte unde sunt condiţii mai bune şi nu-mi pun sănătatea în pericol", a explicat clienta.
"Nu avem cum să rezolvăm treaba asta, cu cuiele care ies"
Plaja este administrată de firma SC Animus Com SRL. Am intrat pe plajă de mai multe ori şi de fiecare dată biletul apărea numai după insistenţe. Din discuţiile cu alte persoane am înţeles că obţinerea biletului de intrare este o "chestie de noroc", uneori se dă, alteori nu. Tot la intrare este amenajat şi un chioşc de unde se pot cumpăra snaks-uri, apă, suc. "Biletele se bat mai multe pentru ca atunci când vine lumea să meargă repede vânzarea, dar sunt persoane care nici nu iau aceste bilete. Că se întâmplă la o persoană, două să nu se dea bilet, mai închid şi eu ochii, dar nu-mi permit să se întâmple la mai mult, că doar nu o să ajung să fac jumate-jumate cu încasatorul. Sunt nişte amenzi, că nu-ţi mai trebuie", explică administratorul firmei, Alexandru Mustaţă.
Acesta a justificat aspectul vetust al plajei şi condiţiile improprii în care se fac băile de soare şi nămol cu "nu ştiu ce s-ar putea face, nu am soluţii". "Noi avem nişte restricţii impuse de lege. Nu putem construi, nu putem aduce nisip, pentru că se ia pe picioare şi se strică nămolul. Cine aduce nisip e un criminal, strică lacul. Podelele trebuie să fie din lemn natural, nu avem voie să le geluim şi să le vopsim. Tineretul ar vrea să fie condiţii de piscină, cu muzică, cu plajă cu nisip, dar nu se poate", a explicat Alexandru Mustaţă, administratorul plajei. Din punctul său de vedere este bine că scândurile pontonului rezistă. A spus că le înlocuieşte în totalitate o dată la trei ani, ceea ce la faţa locului nu prea s-a văzut, iar în privinţa cuielor ieşite din scânduri, din nou aceeaşi neputinţă. "Scândurile se mai usucă şi cuiele mai ies. Noi le mai batem, dar ele ies tot timpul. Acolo unde apar găuri mai punem câte o scândură peste ca să nu se întâmple accidente. Nu avem cum să rezolvăm treaba asta, cu cuiele care ies. Ne-am gândit şi la podele din plastic, dar iarăşi nu ne dă voie să aducem podele din plastic pe lac", a precizat administratorul.
Nici în privinţa micilor modernizări, care să arate că trăim în secolul XXI el spune că nu poate face mare lucru. Alexandru Mustaţă a povestit că acum câţiva ani a investit în 24 de panouri solare de încălzire a apei. Au fost folosite un sezon, apoi, în toamnă a venit un tânăr, cu o bâtă şi s-a distrat spărgându-le pe toate. "L-am căutat cu poliţia, l-am găsit, avea 16 ani, iar părinţii erau nişte amărâţi, nu puteau plăti, iar eu nu mai pot să fac încă o investiţie de acest fel. În fiecare lună plătim 10.000 lei apa pentru că nimeni nu închide robinetele. Am pus robinete cu temporizatoare, dar au ţinut o zi şi jumătate. Le-au stricat pentru că nu ştiau să le folosescă deşi am pus afiş că trebuie să apese. Asta este. Nu putem face nimic", este dezamăgit Alexandru Mustaţă.
Prima dată în 20 de ani când a făcut şi administraţia ceva în Lacu Sărat
Un calcul economic arată că într-un sezon se fac cel mult 80.000 de lei, din care trebuie plătite consumul de apă, salariile oamenilor care lucrează acolo, fac curat, scot nămol, ceea ce înseamnă un profit foarte mic, însă omul de afaceri este mulţumit că poate "să ţină în picioare plaja" pentru că în fiecare an intervine câte ceva. Anul acesta a fost prima dată în 20 de ani când Primăria şi CJ au mai făcut câte ceva, aminteşte el: au tras o porţiune de asfalt, au schimbat conductele de apă, canalizarea. Sunt mulţumit, dar şi acum mai sunt nişte gropi în care poţi să-ţi rupi maşina în două. Ca să vină mai multă lume ar trebui făcută promovare la nivel naţional, dar ce să promovezi? Cine să vină? Să investeşti şi să aştepţi că vor veni din ţară, înseamnă că a doua zi murim de foame. Noi ne străduim măcar să-l ţinem aşa cum este, să-şi facă femeile tratamentul cu nămol aşa cum s-au învăţat de ani de zile", a explicat Alexandru Mustaţă.
Administratorul spune că a urmărit şi fondurile europene în această direcţie, dar nu a apărut nimic. Altă soluţie ar fi mărirea preţurilor, dar se gândeşte că aşa ar putea să piardă şi bruma de cliente pe care o are. El practic nu vede o ieşire din această situaţie, nu ştie nici de ce ar avea nevoie ca să-şi dezvolte afacerea. "Nu ştiu ce să zic. Atâta vreme cât nivelul de trai al bătrânilor, al pensionarilor este mic, va fi foarte greu. Dacă ridici preţul nu-şi mai permit şi este păcat de Dumnezeu. Că 200 de femei dacă ar avea bani s-ar duce la băi calde, la tratamente, dar ele vin la băi reci pentru că este cel mai ieftin. Teoretic s-ar putea scoate puţin mai mult, dar nu mult, pentru că avem aceiaşi clienţi, nu vin alţii din altă parte. Staţiunea nu este promovată la nivel naţional, nu e promovată nicăieri. Lacu Sărat nu e o staţiune de distracţie, e o staţiune de bătrâni, iar pensionarii din Germania, de exemplu, nici nu s-ar uita la noi. Ei au pretenţii, trebuie infrastructură, trebuie hotel pe măsură, trebuie proceduri, trebuie îngrijiţi, distraţi, unde? În Lacu Sărat nu s-a mai dat niciun fel de autorizaţie de construire de zeci de ani. Ce să faci dacă nu poţi construi nimic? De 20 de ani nu s-a schimbat nimic din punctul de vedere al administraţiei", punctează dificultăţile întâmpinate administratorul.
