• Mia, o pisicuţă frumoasă, deşteaptă şi jucăuşă are nevoie de o familie adoptivă • noi, redactorii “Obiectiv” am îngrijit-o mai bine de o săptămână, dar proprietarul clădirii nu ne mai permite • ne-am gândit că, dacă îi aflaţi povestea, o să vă îndrăgostiţi de ea şi o să-i oferiţi un cămin
“Dragi cititori,
Nu pot să uit ziua de 16 noiembrie. A fost o zi cumplită. A nins şi a plouat încontinuu, iar mie îmi era foarte frig şi îmi tremura până şi codiţa. Blăniţa îmi era udă şi tot ce îmi doream era un loc uscat şi călduros în care să pot să mă adăpostesc, măcar până trece vremea rea. Nu am găsit şi a trebuit să îndur şi gerul acelei nopţi.
A doua zi dimineaţă, am avut însă noroc. Hoinărind prin Centrul Vechi, am văzut o clădire mare, frumoasă, pe strada Mihai Eminescu. La scurt timp a ieşit cineva şi a lăsat uşa deschisă. Ceva m-a atras acolo, aşa că am intrat repede înăuntru. Am văzut nişte scări mari şi am urcat. Am ajuns la etajul II, acolo unde aveam să aflu că îşi are sediul redacţia cotidianului “Obiectiv”. În sfârşit, căldură! Am intrat într-un birou şi, când m-a văzut, Silvia a venit şi m-a mângâiat. Cred că m-a plăcut din prima clipă, căci m-a lăsat să stau la ea în birou. Apoi a venit Monica şi mi-a zis că sunt cea mai frumoasă pisică. Să ştiţi că noi, pisicile, înţelegem ce vorbiţi voi, oamenii. Am auzit-o pe Monica spunând că aş putea să stau la ei, că vor avea grijă de mine. Şi am rămas!
Se pare că tuturor le plac pisicile aici! Iar asta am desoperit-o când am făcut un tur al redacţiei. Toată lumea voia să mă ţină în braţe. Probabil se vedea pe blăniţa mea cât frig am îndurat. Mi-au dat mâncare, apă, ba chiar mi-au adus şi o litieră cu nisip. M-au primit aşa de frumos în echipa lor!
A doua zi m-au dus la veterinar, pentru că gerul şi umezeala m-au îmbolnăvit. Doctorul mi-a făcut deparazitare internă şi externă, ba chiar m-a controlat şi la burtică. Ce amuzant! Ei credeau că am puiuţi, dar eu eram doar puţin umflată în burtică pentru că după ce am stat flămândă o perioadă am mâncat cam mult. Veterinarul a descoperit că am şi o infecţie în urechi, dar în rest sunt perfect sănătoasă.
Când m-am întors la redacţie, am văzut că toată lumea se bucură că sunt bine. Aşa că de atunci oamenii frumoşi de la “Obiectiv” au devenit familia mea. Îmi place dimineaţa să stau în birou la Geanina, Sorin şi Rodica. Nu îi deranjez cu nimic, stau cuminte pe scăunel. Bine, mă mai urc uneori pe birou la Sorin, dar doar ca să mă asigur că hârtiile sunt în ordine. Ok, mai stau şi pe scaunul clienţilor, dar nici aceştia nu se supără când mă văd acolo.
Cum nu pot sta mult într-un loc şi vreau să îi văd pe toţi, în fiecare zi mă duc în birou la Dan, la Alina şi la Florentin. Ştiaţi că Florentin are multe poze frumoase pe pereţi? Pe mine zice că mă place fiindcă semăn cu pisica lui de acasă. La Andreea şi la Lili găsesc mereu ceva de făcut. Andreea are înăuntru la biroul ei un loc numai bun de moţăit. Pe Lili am plăcut-o la început, dar acum nu prea, că vine mereu şi îmi pune picături în urechiuşe. E singura dată când scot gheruţele, dar nu o zgârii că mă alintă mereu după ce îmi aplică tratamentul. La Ionuţ şi Andra în birou e aşa cald, încât aş dormi lângă calorifer toată ziua. Prefer să stau însă la Cati, ador scaunul ei şi să citesc pe monitor toate textele prietenilor mei. Câteodată îmi bag gheruţa şi mai corectez câte o literă. Dar nimeni nu se supara, căci toţi din redacţie mă iubesc, iar dacă mă pitesc pe undeva, imediat îmi aud numele: Mia! Pis, pis, pis! Aşa m-au botezat ei: Mia. Nu pentru că “mi-au tot ce vreau”, ca în reclamă, ci pentru că în cele 8 -9 zile de când sunt la ei le-am luat deja o bucăţică din suflet.
Din păcate, timpul pe care îI mai pot petrece cu ei se apropaie de sfârşit. Nu pentru că ei nu mă vor, ba, dimpotrivă, mă adoră, însă proprietarul clădirii nu îi lasă să mă adopte definitiv. Cred că îi plac mai mult câinii… Aşa că s-au gândit să-mi publice povestea şi astfel, poate, îmi găsesc o familie care să aibă grijă de mine.
Dacă citiţi această scrisoare şi vreţi să mă adoptaţi, vă rog să lăsaţi un mesaj la adresa de email redactie@obiectivbr.ro. Puteti veni şi direct la sediu, ca să mă cunoaşteti sau puteti cere detalii la telefon: 0239/611.054. Şi vă rog să vă grăbiţi, mâine va trebui să merg la cabinetul veterinarului (îl cheamă Marian şi ne-am îndrăgit pe loc), deoarece prietenii mei de la “Obiectiv” mi-au făcut deja o programare pentru sterilizare, aşa că aş avea nevoie cât mai repede de cineva care să mă îngrijească şi să mă ajute să mă pot recupera.
În final, aş mai vrea să mai ştiţi că şi pisicile au dorinţe de Crăciun! A mea este să îmi găsesc o familie care să mă iubească. Eu promit să fiu cuminte, să vă ascult şi să vă iubesc necondiţionat.
Cu drag, Mia, o pisică blândă care are nevoie de o familie!”
P. S. Să ştiţi că au făcut şedinţă şi au discutat care dintre ei să mă ia acasă, însă toţi au deja animăluţe şi la ce program au... nu mi-a plăcut deloc să petrec atâtea ore doar cu o altă pisicuţă sau căţeluş.
