În urmă cu cinci ani, numărul nord-coreenilor care fugeau din ţară şi ajungeau în Coreea de Sud, prin China, era de aproximativ 3.000 pe an.
Însă Kim Jong-un, care a preluat conducerea la Phenian în decembrie 2011 după decesul tatălui său, a consolidat măsurile de control la frontieră şi a sporit presiunile asupra Beijingului pentru a-i trimite înapoi în ţara natală pe fugari.
Majoritatea nord-coreenilor care decid să fugă din ţară traversează frontiera cu China, după care încearcă să ajungă în Coreea de Sud prin altă ţară.
Însă, în cazul în care sunt arestaţi în China, singurul aliat al Phenianului, autorităţile îi trimit acasă, deoarece îi consideră refugiaţi din motive economice şi nu refugiaţi politici.
Această politică este criticată dur de către apărătorii drepturilor omului, care oferă asigurări că fugarii prinşi sunt supuşi unor sancţiuni severe în Coreea de Nord, constând în internarea în lagăre de muncă sau aplicarea torturii.
De la sfârşitul Războiului Coreei (1950-1953), aproximativ 26.100 de nord-coreeni au sosit în Coreea de Sud, mulţi dintre ei după foametea care a avut loc în Coreea de Nord la mijlocul anilor 90.
Acest număr include doar nord-coreeni care au ajuns în Coreea de Nord. Alte câteva mii trăiesc ascunşi în China.
