• Muzeul Brăilei „Carol I” a marcat, pe 10 iunie, împlinirea a 164 de ani de la nașterea sopranei brăilene cu rădăcini nobile, Hariclea Darclee, aplaudată la Scala din Milano • la intrarea în Liceul de Arte care-i poartă numele, se află bustul nepieritoarei Hariclea Darclee, „Măiastra pasăre de basm” • tot luni, 10 iunie, s-au împlinit 45 de ani de la trecerea în eternitate a prof. Vasile Băncilă - filosof, eseist, pedagog și memorialist brăilean care s-a aflat în vizorul securității
Personalități brăilene, omagiate de muzeografii și specialiștii Muzeul Brăilei „Carol I”. Este vorba de Hariclea Darclée, supranumită „Privighetoarea Carpaților” și profesorul Vasile Băncilă, filosof și eseist brăilean aflat multă vreme în vizorul securității comuniste.
Născută la 10 iunie 1860, la Brăila, și trecută în eternitate la data de 12 ianuarie 1939, nemuritoarea Hariclea Darclée (nume la naștere Hariclea Haricli), supranumită „Privighetoarea Carpaților”, a urcat pe cele mai înalte culmi ale gloriei, fiind aplaudată pe marile scene de operă și operetă ale României și ale Europei. Înzestrată cu o voce nemaivăzută, Hariclea Darclée (de la a cărei trecere în eternitate s-au împlinit, anul acesta, 85 de ani) a fost una din cele mai mari soprane ale lumii, având în repertoriu nu mai puțin de 58 de roluri, din 56 de opere compuse de 31 de mari compozitori. Născută pe vremea domnitorului Cuza, viitoarea soprană avea rădăcini nobile. Mama Haricleii, Maria Haricli, născută Aslan, era nepoată directă a domniței Mavrocordat, iar tatăl, Ion Haricli, era mare proprietar de moșii și era de origine elenă.
Tânăra Hariclea a debutat în anul 1881, cu un recital de canto la Teatrul Rally de la Brăila, orașul său natal. În anul 1888, compozitorul Charles Gounod o remarcă și îi dă rolul Margueritei din opera sa, Faust, rol cu care a debutat pe scena Operei din Paris, la 14 decembrie același an. În anul următor, Gounod o distribuie în rolul Julietei și tot el îi găsește un nume potrivit pentru scenă, Darclée.
În scurt timp, Hariclea a cucerit publicul și a devenit preferata multor compozitori. Giacomo Puccini compune, pentru vocea ei, „Tosca”, Pietro Mascagni, „Iris”, iar Alfredo Catalani, „La Wally”. Hariclea Darclée s-a impus ca prima donna în marile teatre de operă de la Paris, Berlin, Florența, Milano, Roma, Buenos Aires, Lisabona, Barcelona, Madrid, Monte Carlo, Moscova și Sankt Petersburg.
La Scala din Milano, scena consacrării mondiale, Hariclea a debutat pe 26 decembrie 1890, cu rolul Chimènei din „Cidul”, de Massenet. A fost aplaudată chiar de marele Giuseppe Verdi. Tot la Scala din Milano a cântat în operele lui Gomez, Leoncavallo, Bizet, Donizetti, Mozart, Puccini, Rossini, Richard Strauss, Wagner, Verdi ș.a. Giacomo Puccini a văzut în ea singura soprană care putea să redea cel mai bine rolul Floriei Tosca. Astfel, Hariclea Darclée a fost prima interpretă a rolului Floria Tosca din opera „Tosca”, de Giacomo Puccini, premiera operei având loc la data de 14 ianuarie 1900, la Teatrul Costanzi, din Roma. Regele Carlos al Portugaliei, care-i trimitea adesea scrisori de dragoste, îi scria: „Dacă aș putea, te-aș păstra pentru mine și ți-aș cere mereu, mereu să cânți”.
Din nefericire, la finele vieții, soprana cu origini brăilene a trăit în anonimat, izolare și sărăcie, fiind uitată de rude și de autorități, locuind într-un hotel din Capitală. Hariclea Darclée a murit de sarcom hepatic la Spitalul Filantropia din București, la 12 ianuarie 1939. „Măiastra pasăre de basm”, cum era alintată odinioară, a fost înmormântată la Cimitirul Bellu. Un necrolog emoționant a fost scris, la vremea aceea, în ziarul Timpul din 13 ianuarie 1939, de către scriitoarea Mărgărita Miller-Verghi.
Din fericire, Arhivele Naționale ale României păstrează Fondul familial „Hariclea Darclée”, în care se găsesc sute de scrisori, acte biografice, de familie și material documentar (articole, conferințe, versuri) privind activitatea sopranei. Totodată, la aniversarea a 135 de ani de la nașterea Haricleii Darclée, în anul 1995, orașul său natal, Brăila, i-a adus un deosebit omagiu, organizând Concursul Național de Canto care-i poartă numele, prezidat de soprana Mariana Nicolesco și așezat sub Înaltul Patronaj al Președintelui României (prima ediție a Concursului Internațional a avut loc în 1997). Totodată, la intrarea în Liceul de Arte de la Brăila, care-i poartă numele, se află bustul sopranei Hariclea Darclee, „Privighetoarea Carpaților”.
Cea de a doua mare personalitate omagiată de muzeul brăilean este Vasile Băncilă (1897, Brăila - 10 iunie 1979), filosof, eseist, pedagog, memorialist și epistolier, conferenţiar, de la a cărei moarte s-au scurs 45 de ani. Filosoful Băncilă s-a aflat multă vreme în vizorul securității comuniste, laolaltă cu crema intelectualității românești și brăilene.
Potrivit muzeografului Camelia Hristian, șef Serv. Relații Publice, în expozițiile permanente deschise la Muzeul Brăilei „Carol I” - Centrul Memorial „Nae Ionescu, Vasile Băncilă, Anton Dumitriu, Ana Aslan, Edmond Nicolau, Valeriu Dinu” (Piaţa Traian nr. 3, intrare din Strada Galaţi), „Sala Vasile Băncilă impresionează, mai cu seamă, prin biblioteca personală ce reunește tipărituri din diverse domenii, în marea lor majoritate cărţi cu valoare bibliofilă - cărţi cu dedicaţii, cu ex-librisuri, cu însemnări, cu ilustraţie semnată de artişti recunoscuţi în domeniu”.
Redăm mai jos un fragment din „Opere VII. Spațiul Bărăganului”, de Vasile Băncilă, lucrare publicată postum la Editura Istros a Muzeului Brăilei „Carol I”, în anul 2009:
„Bărăganul m-a interesat în trecut ca o problemă metafizică. Aceasta era pe timpul când voiam să-i răspund lui Blaga la „Spaţiul mioritic ”(1936) şi-mi pare foarte rău că nu i-am răspuns; m-a împiedicat un examen de definitivat al învăţătorilor şi, pe urmă, momentul a trecut. Acum, la bătrâneţe, când copilăria devine vârsta magică în amintire, Bărăganul mă interesează, în primul rând, ca o problemă de istorie şi de inimă ș...ț. Pe Bărăgan îţi găseşti liniştea, împăcarea metafizică. De ce? Fiindcă scapi de obsesia timpului, a istoriei”.
