Mai nou, văd că şi primarul Aurel Simionescu s-a grăbit să îi dea replică lui Diacomatu, să îl legitimeze drept un partener de discuţie. Ştiu, Simionescu, fiind într-o funcţie publică, are obligaţia de a da explicaţii cu privire activitatea lui din primărie. Dar când un oarece cetăţean vine şi acuză faptul că el nu a fost lăsat că dea cu bombardeaua în nu ştiu ce loc din Brăila, nu cred că tu, ca primar, trebuie să sari ca ars să îi răspunzi respectivului că se află sau nu în eroare. Nici nu mai contează dacă Primăria i-a pus sau nu piedici lui Diacomatu în tentativa lui de a face spectacol de lumini în parcarea de la Kaufland. Personal, nu mă interesează artificiile unuia sau altuia, căci sunt sătul de circ. Dar văd că Simionescu este preocupat că s-a făcut un pic de tam-tam pe tema asta, aşa că a decis să îi răspundă public lui Diacomatu. Şi a făcut-o pe un ton cumva complice, de parcă Diacomatu l-ar fi prins cu artificiile în buzunar. În ritmul ăsta, dacă şi alţii se vor grăbi să dialogheze public cu Diacomatu, ne vom trezi că preşedintele de la "Fiii Brăilei" este periculos peste poate. Este un soi de far luminos, care nu poate fi ignorat. Un fel de reper la care toţi se raportează, ca să înţeleagă unde anume se află pe lume. Personal, mă apucă râsul când văd că oameni în toată firea, care se presupune că au oareşce experienţă în spaţiul public, intră în astfel de jocuri păguboase în primul rând pentru ei.
Periculosul Diacomatu
Acum vreo două luni s-au opărit mai toţi din administraţia publică locală, după ce Diacomatu a făcut un fel de hartă a mafiei locale, pe care a dat-o anonimă pe piaţă. Curajos băiat, acest Sergiu Diacomatu, nu-i aşa? Scrie manifeste cu mâna altora şi îi pocneşte, pe neve, pe duşmani cu gazeta în cap. Noroc că gazeta e subţire rău, căci dacă avea oareşce greutate le-ar fi provocat măcar un cucui celor prinşi la înghesuială, pe culoarele vieţii politice din Brăila.
