• circa 1.500 angajați din școlile brăilene au participat ieri, în a doua săptămâna de grevă, la un protest organizat în fața Prefecturii • aceștia au cerut salarii decente pentru toți angajații din sistem, refuzând categoric să accepte “oferta” Guvernului, acele carduri cu o valoare de 2.500 lei • sindicaliștii solicită o majorare de 25% a salariilor pentru toate categoriile de personal și sunt hotărâți să continue greva
“Fără profesori lumea nu ar avea clasă!”, “Fără educație, pierim ca nație”, “Noi nu furăm, educăm!”, “Și profesorii au copii!”, “Demnitate, dreptate, decență”. Acestea au fost doar câteva dintre zecile de mesaje cu care profesorii brăileni au venit ieri la protestul organizat de Sindicatul “Învățământ” Brăila “Corneliu Gheorghe Caranica” în fața Prefecturii. O acțiune prin care participanții au cerut atât salarii decente, dar și respect față de școală și oamenii care lucrează în școli: profesori, personal didactic auxiliar și nedidactic. Reamintim că, săptămâna trecută, Guvernul a anunțat că va oferi cadrelor didactice carduri în valoare de 2.500 lei și 1.000 lei pentru personalul nedidactic, ofertă refuzată categoric de angajații din educație, care își doresc majorarea cu 25% a tuturor salariilor.
Mitingul a avut loc între orele 11.00 și 13.00 și a reunit circa 1.500 angajați din școlile brăilene, conform cifrelor neoficiale, iar aceștia au avut parte și de susținerea unor grupuri de elevi. Redactorii “Obiectiv” au participat la protest și au stat de vorba cu câțiva profesori despre motivele care i-au determinat să își strige nemulțumirile în stradă.
“Sunt profesoară de 30 de ani deja și lucrurile au mers din rău în mai rău. Atât de rău încât acum trebuie să spunem «Până aici!»”
Mariana Marțian, profesor de psihologie la Colegiul Național “Gh. M. Murgoci”: “Nu este o vorba despre o revendicare sau alta. Vrem o reformare a întregului sistem de învățământ pentru că, așa cum spunea Caragiale, sunt probleme pe ici pe colo, prin părțile esențiale. Dincolo de glumă, chiar ne-a ajuns cuțitul la os. Adică sunt profesoară de 30 de ani deja și lucrurile au mers din rău în mai rău. Dar atât de rău încât acum trebuie să punem un zăgaz aici, să spunem: «Până aici!». Asta este limita! De aici încolo nu mai acceptăm decât să se schimbe lucrurile în favoarea relației între profesor și elev, asta în primul rând. Noi ne cerem drepturile! Drepturi nu doar în ceea ce privește buzunarul, că nu doar asta ne interesează, ci respectul față de școală și de meseria noastră”.
“Știți câtă muncă duce un dascăl cu un copil? Mai ales unul din medii defavorizate, unde singura educație de care copilul are parte este cea de la școală”
Miorița Găzdaru, învățătoare la Școala Gimnazială “Al. Vechiu” Zăvoaia:
“Lucrez ca învățătoare de 20 de ani la școala din comuna Racoviță și salariile sunt mici pentru toți colegii. De aceea am decis că trebuie să ne cerem drepturile! Sperăm că o să ne audă și pe noi cineva și o să-și rupă din salariile lor și din pensiile acelea speciale. Că e frustrant, acesta este cuvântul, să vezi ce salarii uriașe au unii, în timp ce noi, dascălii, muncim enorm cu elevii. Știți câtă muncă este cu un copil pe care îl iei de la clasa pregătitoare și îl înveți să scrie, să citească... Mai ales din medii defavorizate, unde singura educație de care copilul are parte este cea de la școală. Până acum, pentru felul în care s-au raportat la greva și revendicările noastre nu pot oferi decât nota 1 guvernanților! Ignoranță și nepăsare față de oamenii din educație. Nu înțeleg că noi contăm și nu știu cum ar arăta lumea fără noi. Fără educație nu avem nimic!”.
“Aș vrea să facem o rotativă și la salarii! Măcar pentru o lună de zile”
Mădălina Craiova, învățătoare la Școala Gimnazială “Ion Băncilă”: “Am venit să ne susținem colegii în respectarea legilor, care sunt date de ani de zile și nu se aplică. Suntem aici atât pentru majorările salariale, despre care considerăm că sunt legitime și îndreptățite. Și aici nu vorbim doar despre profesori, ci vorbim și despre personal didactic auxiliar, fără de care învățământul nu poate exista, vorbim și despre nedidactic. Toți avem nemulțumiri acumulate în timp și am ieșit astăzi aici să ni le arătăm, să fim vocali. Dar suntem aici și pentru elevii noștri, care merită tot ceea ce este mai bun în ceea ce privește sistemul de învățământ. În ceea ce privește reacția Guvernului de până acum vizavi de solicitările noastre... efectiv umilință totală! Ignorare! Mi se pare că au uitat că au fost și ei elevi, că au trecut prin băncile școlii, că cineva le-a pus pixul în mână și că sunt acolo unde sunt datorită acestei profesii nobile. Așa cum zicea și un coleg zilele trecute, mi-aș dori să facem o rotativă și la salarii. Măcar pentru o lună de zile ca să vedem și să înțelegem mai bine problemele de zi cu zi cu care se confruntă toată lumea. Pentru că și noi suntem părinți și noi avem copii. Nu se răsfrânge doar asupra elevilor noștri tot ceea ce se întâmplă acum, ci se reflectă și asupra copiilor noștri. Dar nu putem să cedăm și încercăm să găsim o cale pașnică în care să simțim că suntem și noi în sfârșit prețuiți. Elevii și părinții ne susțin 100%, cel puțin la școala pe care eu o reprezint. Și aș vrea să le transmit că nu facem lucrul acesta doar pentru noi, ci și pentru ei. Pentru un viitor mai bun, pentru un sistem de învățământ așa cum ar trebui să fie. Spunem că vrem o școală ca afară. Păi, dacă vrem o școală ca afară trebuie să spunem «Punct și de la capăt»”.
“Vrem să ne întoarcem demni la catedră”
Mihaela Iliescu, profesor de Educație fizică și sport la Școala Gimnazială “Mihu Dragomir”: “După 23 de ani în învățământ am o leafă de 4.300 lei. Nemulțumirile sunt multe... Am venit să ne facem auziți! Vrem salarii decente, vrem să fim respectați! Nu ne convine să stăm aici și să nu fim plătiți, dar nu renunțăm pentru că avem un scop și un obiectiv. Ce ne-a oferit Guvernul e praf în ochi! Nu e ceva ce ne face cinste, nu e demn de noi! Noi sperăm să primim o creștere salarială de 25%, asta e solicitarea noastră în acest moment. Dar guvernanții se fac că fac. Vor să ne dea, dar de fapt se mai gândesc dacă ne dau. Problema e că cei care au de suferit suntem noi și elevii. Pentru că și noi avem copii la școală. Ne dorim să ne întoarcem la catedră. Dar să ne întoarcem demni și să fim respectați! Îmi aduc aminte de copilăria mea... Când spuneam «domnule profesor» sau «doamna profesoară» era un mare respect, ne adresam cu mare respect și cu drag. În ziua de astăzi profesorul habar nu am ce mai reprezintă pentru demnitari. Aș fi curioasă să știu dacă poate să răspundă unul dintre ei: Ce reprezentăm noi pentru voi, dragi demnitari? Noi, profesorii!”.
“Dacă cei de sus, care ne conduc, nu ne respectă, normal că nici ceilalți nu o vor face”
Ionela Georgiana Vîju, educatoare la Grădinița nr. 56 “Negruț”: “Am venit astăzi (n.r. - ieri) în semn de solidaritate cu colegii mei pentru că avem multe nemulțumiri și vrem să fim auziți. Am intrat în învățământ în urmă cu patru ani și este o mare discrepanță între ceea ce credeam eu că va fi și realitatea de care m-am lovit odată intrată în sistem. Și nu vorbesc de copii căci e o plăcere să lucrez cu ei. Am ales această meserie din vocație. Nu oricine poate să facă această meserie de profesor, educator, învățător. Mie îmi plac copiii și vreau să știu că în urma mea a rămas cineva pe care l-am format. Dar dincolo de toate aceste satisfacții te lovești și de greutățile financiare. De aceea oferta Guvernului este foarte nepotrivită! Noi nu am cerut vouchere! Noi vrem salarii decente, nu vouchere! Dacă mă duc la magazin voucherul acela nu mă ajută să îmi acopăr cheltuiala săptămânală. Că observăm cum prețurile cresc de la o săptămână la alta. Și nu protestăm doar pentru salarii, ci și pentru a fi respectați. Aș vrea să văd mai mult respect pentru școală din partea guvernanților. Că dacă cei de sus nu ne respectă, normal că nici ceilalți nu o vor face”.
“Oferta Guvernului, cea cu voucherele de 2.500 lei, e de-a dreptul caraghioasă”
Costel Ghețu, învățător la Liceul Teoretic “Constantin Angelescu” din Ianca: “Am ales să ieșim în stradă în urma refuzului Guvernului de a ne mări salariile atât nouă, profesorilor, cât și personalului didactic auxiliar și nedidactic. Iar cei din nedidactic au salarii foarte mici, aproape la limita salariului minim pe economie. Sunt de 26 ani învățător și pot să afirm că munca cu copiii nu este grea, este o plăcere! Dar neajunsurile materiale... Aici e greu! Eu după 26 ani de muncă nu pot spune că am un salariu decent. Ce să mai vorbim de debutanți... Fiica mea ar vrea să se facă profesoară de engleză... La ce salarii sunt acum nu știu dacă va alege până la urmă cariera didactică... Ce am primit din partea Guvernului de când a început greva? O lipsă de dialog! Efectiv au refuzat să ne bage în seamnă. Plus că au venit cu niște oferte caraghioase, acele vouchere de 2.500 lei... De aceea nu renunțăm! Dacă pierdem acum, nu știu când și dacă o să mai fim ascultați. Deci trebuie să rămânem pe poziții și să protestăm în continuare! Ne bucurăm că cei mai mulți dintre părinți ne înțeleg și sunt de acord cu greva noastră. Și ei știu că dacă noi vom avea salarii mai bune, cu siguranță vor veni în viitor profesori mult mai bine pregătiți și copiii lor vor beneficia de un învățământ mai performant”.
“Un om fără gândire devine o unealtă (...) Nu ne naștem nici învățați, nici bogați, dar săraci sufletește nu trebuie să rămânem”
Daniela Drăghici, profesor de limbi clasice la Colegiul Național “Gh. M. Murgoci” și Liceul Teoretic “Nicolae Iorga”: “Vorbesc în nume personal. Am scris pe grupul profesorilor astăzi (n.r. - ieri): agora are nevoie de un Socrate. Sunt mai mulți astăzi, dovadă că profesorii ies foarte greu în stradă. Menirea lor este alta. Ei îi învață pe copii să gândească. Motiv pentru care cerem națiunii să ne sprijine în lucrul acesta. Un om fără gândire devine o unealtă. Un om e o trestie pustie, cugetătoare, însă pe care nici vântul, nici ploaia, nici vremurile rele nu o distrug. Asta implementăm noi în mintea copiilor. Faptul că astăzi au fost cu noi câțiva copii de clasa a VIII-a demonstrează că în mintea și în sufletul lor e clar lucrul acesta: școala este indispensabilă educației și vieții noastre. Un dicton latin zice «Disce ut doceas». Învață ca să îi înveți pe alții. Și noi îi învățăm în fiecare zi pe copii și învățăm de la ei, de la profesori, de la părinți și lucrul acesta nu trebuie să moară. Nu ne naștem nici învățați, nici bogați, dar săraci sufletește nu trebuie să rămânem”.
Liderul sindicatului brăilean: “Greva va continua! Nu suntem dispuși să ne mai lăsăm umiliți”
După încheierea protestului din fața Prefecturii Brăila, Cătălin Ionel Radu, liderul sindicatului brăilean, ne-a declarat că greva în învățământ va continua. Mai mult, un grup de dascăli din Brăila va participa mâine, la București, la o nouă acțiune de protest.
“Nu cred că există cale de întoarcere. Colegii nu mai sunt dispuși să se lase umiliți. Vor demnitate, vor să își recapete deminitatea. Sperăm din toată inima ca guvernanții să vină cât mai repede cu propuneri concrete”, ne-a declarat acesta.
