Nu o data m-am intrebat de ce oare, de citiva ani incoace, sa tot fie vreo 15, in Braila, nimic nu merge cum ar trebui, de ce oamenii sint din ce in ce mai nemultumiti, mai plictisiti, parca fara nici o vlaga. Ani de zile am crezut ca de vina era mentalitatea fostului edil, invechita, greoaie si, imi spuneam eu, diferenta mare dintre noi si orasele vecine, ce infloreau vazind cu ochii, era data doar de culoarea politica a puterii locale. Gresit. Dupa 14 ani de agonie, in vara anului 2004, in sfirsit, brailenii au rupt din radacini cordonul ombilical ce ii lega de fostul regim si au "predat" puterea Aliantei D.A. Asteptarile au fost mari, sperantele, insa, au fost desarte.
Nimic nu s-a schimbat, desi la virf, acum, gindirea este liberala.
Care sa fie, atunci, motivul scufundarii noastre? Pentru ca incet, dar sigur, Braila se scufunda, iar lucrul acesta s-a demonstrat cu virf si indesat in timp, ultima data miercuri, la conferinta agricultorilor.
Adunati in numar mare, cum nu i-am mai vazut vreodata, agricultorii nostri, in loc sa se bucure de imensul succes de a fi atit de multi laolalta, au avut de infruntat cea mai mare deziluzie din ultimii ani: oficialii nu au dat doi bani pe conferinta lor, pe efortul lor de a organiza o asemenea manifestare, poate cea mai mare din istoria judetului. Degeaba au incercat liderii fermierilor nostri sa salveze aparentele asezind la masa oficiala tot comitetul director al asociatiei organizatoare, scaunele de la prezidiu erau, clar, mult prea mari pentru niste bieti agronomi, care nu isi gaseau locul. Obisnuiti in imagini cu cimpuri si tractoare, in fotoliile acelea imense din piele neagra, agronomii nu pareau in largul lor, pur si simplu nu se incadrau in peisaj. Iar lucrul acesta s-a vazut cel mai bine din sala. Singur intre ei, si prefectul, un obisnuit al salii, parea stingher. De aceea cred, a aruncat in fuga un discurs si a plecat in graba. Dar el, cel putin, i-a "onorat "cu prezenta. Gheorghe Bunea Stancu, presedintele Consiliului Judetean (PSD), si Vasile Suraianu, directorul Directiei Agricole (PD), au avut treburi mult mai importante de facut. Lucru de neiertat si pentru unul, si pentru celalalt, mai ales ca pentru fermieri anul acesta este unul foarte greu, decisiv pentru integrare. De aceea, desi sala era arhiplina, fermierii s-au simtit singuri, abandonati exact de cei care ar fi trebuit sa le fie aproape. Poate, totusi, dezamagirea nu ar fi fost atit de mare, daca in ultimele saptamini multi dintre ei nu ar fi participat la manifestari similare in judetele vecine, si nu ar fi vazut cu ochii lor ce inseamna interesul real pentru agricultura. Peste tot pe unde au fost, la tribunele conferintelor abia daca au avut loc presedintii asociatiilor organizatoare, in rest oficialitatile locului. Iar in celelalte judete, agricultura nu este ramura de baza a economiei. Ce s-a intimplat la Braila a fost jignitor nu doar pentru agricultori, ci pentru toti brailenii deopotriva. Conducatorii nostri au demonstrat, o data in plus, ca nu dau doi bani pe judet si pe locuitorii lui. Au demonstrat, ca si cum ar mai fi fost nevoie, un lucru la care brailenii se gindesc de ani zile: la Braila, nimanui nu ii pasa. Marii nostri diriguitori, indiferent de culoarea politica, nuanta sau ton, au intotdeauna altceva mai bun si mai interesant de facut decit sa le pese de Braila.
Nimic nu s-a schimbat, desi la virf, acum, gindirea este liberala.
Care sa fie, atunci, motivul scufundarii noastre? Pentru ca incet, dar sigur, Braila se scufunda, iar lucrul acesta s-a demonstrat cu virf si indesat in timp, ultima data miercuri, la conferinta agricultorilor.
Adunati in numar mare, cum nu i-am mai vazut vreodata, agricultorii nostri, in loc sa se bucure de imensul succes de a fi atit de multi laolalta, au avut de infruntat cea mai mare deziluzie din ultimii ani: oficialii nu au dat doi bani pe conferinta lor, pe efortul lor de a organiza o asemenea manifestare, poate cea mai mare din istoria judetului. Degeaba au incercat liderii fermierilor nostri sa salveze aparentele asezind la masa oficiala tot comitetul director al asociatiei organizatoare, scaunele de la prezidiu erau, clar, mult prea mari pentru niste bieti agronomi, care nu isi gaseau locul. Obisnuiti in imagini cu cimpuri si tractoare, in fotoliile acelea imense din piele neagra, agronomii nu pareau in largul lor, pur si simplu nu se incadrau in peisaj. Iar lucrul acesta s-a vazut cel mai bine din sala. Singur intre ei, si prefectul, un obisnuit al salii, parea stingher. De aceea cred, a aruncat in fuga un discurs si a plecat in graba. Dar el, cel putin, i-a "onorat "cu prezenta. Gheorghe Bunea Stancu, presedintele Consiliului Judetean (PSD), si Vasile Suraianu, directorul Directiei Agricole (PD), au avut treburi mult mai importante de facut. Lucru de neiertat si pentru unul, si pentru celalalt, mai ales ca pentru fermieri anul acesta este unul foarte greu, decisiv pentru integrare. De aceea, desi sala era arhiplina, fermierii s-au simtit singuri, abandonati exact de cei care ar fi trebuit sa le fie aproape. Poate, totusi, dezamagirea nu ar fi fost atit de mare, daca in ultimele saptamini multi dintre ei nu ar fi participat la manifestari similare in judetele vecine, si nu ar fi vazut cu ochii lor ce inseamna interesul real pentru agricultura. Peste tot pe unde au fost, la tribunele conferintelor abia daca au avut loc presedintii asociatiilor organizatoare, in rest oficialitatile locului. Iar in celelalte judete, agricultura nu este ramura de baza a economiei. Ce s-a intimplat la Braila a fost jignitor nu doar pentru agricultori, ci pentru toti brailenii deopotriva. Conducatorii nostri au demonstrat, o data in plus, ca nu dau doi bani pe judet si pe locuitorii lui. Au demonstrat, ca si cum ar mai fi fost nevoie, un lucru la care brailenii se gindesc de ani zile: la Braila, nimanui nu ii pasa. Marii nostri diriguitori, indiferent de culoarea politica, nuanta sau ton, au intotdeauna altceva mai bun si mai interesant de facut decit sa le pese de Braila.
