Pensia de vis, doar in vis

De luni a inceput asaltul fondurilor de pensii asupra potentialilor clienti: tinerii de pina in 35 de ani si cetatenii din grupa de virsta optionala, 35 - 45 de ani. Personal, ma aflu in ultima categorie, cu alte cuvinte as putea sa ma abtin in a-mi alege un fond de pensii care sa-mi administreze cele doua procente din contributiile sociale. Asadar, as putea sa merg in continuare doar pe mina statului in ceea ce priveste veniturile mele de la pensie. Sincer, nu stiu ce sa fac, si cu cit citesc mai multe articole din ziare, cu cit ascult diversi specialisti pe la talk-show-uri, cu atit sint mai debusolata. Mai precis, ajung sa inteleg ca, in realitate, nimeni nu-ti poate garanta o batrinete linistita decit tu insuti. In acest context, se spune ca un tinar care incepind de acum cotizeaza 40 de ani va avea o pensie de 75% din salariul mediu de la data aia: 45% din pilonul actual si 30% din ce se aduna in pilonul 2. Foarte greu de crezut aceasta predictie. De pilda, unii analistii economici se intreaba pe buna dreptate, daca din primul pilon se iau 2% si mai tirziu 6%, cum va mai putea sa asigure pensie tot de 45%? In al doilea rind, ce "productivitate" ar trebui sa ofere fondurile de pensii astfel incit, cu doar citeva procente contributie, pilonul doi sa fie in stare sa asigure 30% din salariul mediu de peste 40 de ani? Asta in conditiile in care un fond de pensie cu risc minim garanteaza o crestere de circa 5 - 7% anual. Mai mult decit atit, un calcul efectuat pentru un tinar cu salariul actual de 20 de milioane de lei vechi indica o pensie privata, dupa 25 de ani de contributii, intr-un cuantum situat intre 78 si 170 de euro, adica, sincer, foarte putin. Ca sa nu mai spun ca, la acest moment nici macar nu exista legea care sa stabileasca exact citi ani sint obligate fondurile sa-ti plateasca pensia privata. In concluzie, ce garantie avem noi, cetatenii activi de astazi, viitorii pensionari de miine, ca strategiile de multe ori alambicate ale guvernelor ne vor asigura o batrinete daca nu indestulata, cel putin decenta. Sigur, o mare responsabilitate revine si angajatorilor, care cel putin teoretic ar trebui sa respecte drepturile salariatilor trecindu-le in cartea de munca veniturile salariale reale la care sa se raporteze contributiile de mai sus. Se stie, la ora actuala, multi patroni prefera sa ofere diverse bonusuri sub diverse forme, mascind astfel veniturile salariale pentru a plati cit mai putine dari la stat. Din acest punct de vedere, si angajatii ar trebui sa priceapa ca un salariu ceva mai mic, dar trecut integral in cartea de munca este pe termen mediu si lung mai avantajos decit niste venituri atractive din care, insa, doar o parte modesta este "la vedere".
In alta ordine de idei, asa cum se poarta pe la noi, au inceput deja abuzurile. Fiii sau fiicele unor manageri sau patroni intra in sistem ca agenti de marketing in favoarea diverselor fonduri acreditate si prin influentarea salariatilor de catre mamica sau taticul ajung sa incaseze zeci sau chiar sute de milioane de lei vechi in functie de numarul angajatilor respectivei firme. Asta deoarece fondurile de pensii ofera intre 700.000 si un milion de lei vechi pe cap de client agatat. Acest lucru este un abuz si o ilegalitate si din nou depinde de angajati daca accepta sa-si riste pensia de frica directorului sau patronului.
Iata de ce, dupa parerea mea, oricum ai privi lucrurile, e greu de crezut ca vom ajunge pensionari fericiti doar pe baza pensiei private sau de la stat. Cine vrea ca la batrinete sa aiba ce pune pe masa, sa nu-i lipseasca medicamentele si sa calatoreasca in tarile calde, trebuie sa se gindeasca serios sa-si puna bani deoparte. Singur, fara ajutorul statului sau a nu stiu carui fond de acumulare.