• ieri, la unitatea de detenţie s-a organizat “Ziua porţilor deschise”, cu ocazia Zilei lucrătorilor din penitenciarele din România, sărbătorită astăzi, 29 iunie • unitatea în care locuiesc, luni sau ani, tineri condamnaţi pentru diferite infracţiuni, a fost prezentată de angajaţi • jurnaliştii, dar şi ceilalţi vizitatori, au putut analiza cu atenţie condiţiile în care sunt ţinuţi deţinuţii • noul sediu le oferă celor încarceraţi tot ce au nevoie, însă depinde numai de ei să îşi dea silinţa pentru reabilitare
Penitenciarul Tichileşti a fost vizitat, ieri, de jurnalişti şi alte persoane interesate să studieze cu atenţie condiţiile în care stau persoanele private de libertate. Noul sediu, în care se aflau, ieri, 220 de deţinuţi, cazaţi în 84 camere de detenţie, precum şi activităţile desfăşurate în interior, le oferă celor încarceraţi toate şansele să se reabiliteze. Depinde însă extrem de mult de fiecare persoană. Trebuie să recunoaştem faptul că sunt mulţi care revin în spatele gratiilor, asta după ce comit alte infracţiuni, fiind practic irecuperabili.
Ieri, la Penitenciarul de Minori şi Tineri Tichileşti s-a organizat “Ziua porţilor deschise”, cu ocazia Zilei lucrătorilor din penitenciarele din România, sărbătorită astăzi, 29 iunie, sub patronajul spiritual al Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, ocrotitorii sistemului. Unitatea în care locuiesc, luni sau ani, tineri condamnaţi pentru diferite infracţiuni, a fost prezentată de la un cap la altul.
A fost un tur de vizitare a celor mai reprezentative locuri din penitenciar, scopul acestei activităţi fiind acela de a se prezenta unitatea şi activităţile derulate zilnic de către personal, activităţile şi programele în care sunt implicate persoanele private de libertate în vederea pregătirii pentru reintegrarea în societate, dar şi rolul pe care îl are instituţia pe plan social. Accesul vizitatorilor s-a efectuat de la ora 09.00, fiind vorba despre reprezentanţii mass media, membrii de familie ai personalului unităţii, reprezentanţi ai societăţii civile, ONG-uri, instituţii partenere ori alţi cetăţeni.
În urma vizitei efectuate, am putut constata faptul că deţinuţii sunt ţinuţi în condiţii mai bune ca acasă, cel puţin pentru cei care provin din familii sărace şi fără posibilităţi financiare.
Am pornit vizita de la parter şi am ajuns până la etajul al doilea, vizitând sălile unde deţinuţii urmează cursurile şcolare şi cele în care desfăşoară diferite activităţi de pregătire, instruiţi de angajaţi ai penitenciarului care încearcă să îi aducă pe drumul cel bun. Ne-a fost prezentată sala unde deţinuţii primesc vizite, unde există şi posibilitatea accesului online pentru cei care nu pot fi vizitaţi, asta pentru că au familia peste hotare.
Am vizitat şi pavilionul de autogospodărire, unde deţinuţii care se pregătesc de liberare şi care îndeplinesc anumite condiţii se simt ca acasă, ei având posibilitatea de a se gospodări singuri, de a-şi face mâncare, spaţiul de cazare fiind pentru 10 persoane. Un tânăr condamnat pentru viol, care mai avea puţin şi scăpa de închisoare, ne-a spus că la pavilionul de autogospodărire condiţiile sunt mult mai bune şi asta l-a făcut să se simtă liber.
