Rezultatele din acest an la faza naţională a olimpiadei de matematică au demonstrat, încă o dată, că la Brăila există o şcoală de matematică serioasă şi că elevilor li se cultivă cu multă grijă şi dragoste această pasiune pentru lumea aridă a cifrelor. La gimnaziu s-au remarcat şi acum elevii profesorului Nicolae Cătălin Stănică, de la Şcoala "Mihai Eminescu". Este profesorul pe care şi-l doresc toţi părinţii la clasa copiilor lor. Este pasionat de matematică şi ştie să-i atragă pe cei mici în studiul acestei discipline, astfel încât să nu simtă efortul depus de a lucra pagini întregi de exerciţii. La clasele sale se lucrează, în masă, aproape la nivel de olimpiadă.
"Dacă vii la şcoală ca la serviciu, nu-i aduci la nivel de olimpiadă"
- Cum depistaţi în fiecare an elevii buni cu care să obţineţi rezultate la olimpiade, să creaţi o adevărată pepinieră de talente pentru liceu?
- Eu nu am numai copii care câştigă premii la concursuri. La clasa a VII-a, la naţională, de exemplu, am două fetiţe, au fost primele sub linie. Dar ele au reuşit să rezolve cea mai dificilă problemă de geometrie, pe care nu a mai făcut-o nimeni. Am vorbit deja cu doamna inspectoare şi a spus că le va oferi un premiu special, pentru că sunt nouă judeţe din ţară în care nu a făcut nimeni acea problemă. Cei care au fost pe primele locuri, Cristian Grecu şi Gabriel Moise, sunt dintr-o clasă cu 28 de copii, în care anul acesta la faza judeţeană a olimpiadei s-au calificat 15, din care nouă au luat distincţii. Ei doi au premii, iar ceilalţi menţiuni.
- Este o clasă selecţionată la început de gimnaziu?
- Nu, dar a a fost cea mai bună clasă de-a V-a, care învaţă dimineaţa. Aceşti copii nu au apărut peste noapte. Ei au luat premii la concursuri în fiecare an. Mai am un băieţel, Vlad Iancu, care anul trecut a luat locul I la baraj la "Cangurul" şi a câştigat o tabără. Fetiţa care este prima sub linie, Roxana Vătămanu, a luat premiul I pe ţară la "Cangurul" şi a câştigat o tabără de zece zile în Grecia. Este o echipă. Cei de-a VI-a, de-a VII-a lucrează acum împreună şi se creează o emulaţie pentru competiţie.
- Cum reuşiţi să-i motivaţi să muncească atât?
- Cel mai important este să se creeze starea aceea de competiţie dintre ei. Apoi, a merge la concursuri trebuie să fie echivalent cu a merge în excursie. Este important să nu-i stresezi, să ai şi alte discuţii cu ei. Contează mult să vadă copiii că te implici, că faci şi tu eforturi, nu le ceri numai lor. Ei şi-au dat seama că eu lupt pentru ei şi răspund la fel. Dacă vii la şcoală ca la serviciu, nu-i aduci la nivel de olimpiadă. Toate discuţiile la pregătiri sunt pe faţă, totul e transparent, lupta dintre ei este deschisă şi colegială. Eu nu sunt pentru a face performanţă şi să stresezi copilul mai mult decât îl stresează obiectul în sine. Trebuie să ai răbdare cu ei, să simtă că ai respect pentru meserie.
"Trebuie să faci performanţă ca să uiţi de salariu"
- Aveţi satisfacţii profesionale, dar financiar merită să luptaţi pentru performanţă?
- Trebuie să faci performanţă ca să uiţi de salariu.
- Copiii care au câştigat la olimpiadă cât au primit?
- Elevul care a luat medalie de aur la olimpiadă şi menţiune a primit de la minister 50 de lei, iar de la Societatea de Ştiinţe Matematice 80 de lei. La clasa a VI-a nu s-a acordat premiul III pentru că au fost mai mulţi cu acelaşi punctaj. Nu e mult, dar pentru ei contează. Avantajul este că de la anul va fi o singură olimpiadă, V - XII, iar premiile luate de ei aduc locuri pentru anul viitor. Până acum la clasa a VII-a luam totul de la zero. Aceşti copii vor putea acum să tindă la mai mult.
- De ce ar vrea mai mult?
- Eu pe copiii mei i-am învăţat că la concursuri se câştigă bani. Asta îi învăţ şi pe părinţi, chiar din clasa a V-a. Eu nu am avut şansa să particip la un concurs şi să primesc mai mult de-o diplomă şi o carte. Îi învăţ să aleagă concursurile după premii. Un concurs la care premiul cel mare e de 500 de lei e interesant, merită efortul. Gabi a câştigat anul trecut, de exemplu, la "Lumina-math", când a fost pe primul pe ţară, 600 de lei. A făcut cinste în clasă, cu pizza şi suc, s-au distrat. Trebuie să înveţe să câştige bani din matematică, dar să se şi distreze. Se poate. Dacă eşti cel mai bun este imposibil să nu câştigi bani din concursuri. Le-am dat un test şi i-am întrebat de ce ar participa la concursuri. Majoritatea au încercuit banii. Eu cred că trebuie să-i înveţi copii să câştige ceva din matematică. Ei trebuie să devină independenţi de la 18 ani.
- Nu costă toate ieşirile la olimpiade?
- Elevii nu plătesc nimic la aceste deplasări, nici transport, nici cazare sau masă. Elevii chiar au câştigat, iar cazarea a fost foarte bună la Bistriţa.
- La clasă cum procedaţi?
- La clasă mă joc cu ei. Aşa este sistemul acum. Trebuie să te joci, dar să ridici şi nivelul calităţii jocului, fără să se prindă ei prea tare.
- Şi nu rămân unii "de căruţă"?
- Am grijă şi de ei. Lucrez pe două table. Nu pot să-i las nici pe unii nici pe alţii, aceleaşi drepturi au şi cei foarte buni şi ceilalţi. Am nevoie şi de ajutorul părinţilor. Ei trebuie să-şi încurajeze copilul să facă performanţă pentru că aşa depistează la ce este copilul foarte bun, talentat şi pot merge în direcţia respectivă la liceu, la facultate. Ei trebuie să fie de acord să rămână în plus la pregătire. La noi acum, rămâne toată clasa la pregătire. În plus, trebuie să ai imaginea de ansamblu a ce se cere la naţională şi să ştii să faci tu acele probleme.
- Adică sunt profesori care nu ştiu să rezolve probleme de naţională?
- Nu, nu e bine pusă problema. Eu, ca profesor, nu am niciun motiv să stau să mă aplec să lucrez probleme de naţională dacă am o clasă în care nu am niciun copil cu care să pot lucra aşa ceva. Dorinţa mea ar fi ca mai mulţi profesori să încerce să descopere copiii talentaţi în orice şcoală. Ştiu că eu vorbesc dintr-o poziţie privilegiată pentru că sunt la o şcoală unde este un alt nivel de cultură, civilizaţie şi financiar părinţii nu au problema zilei de mâine. Dar sunt convins că într-un număr mare de copii tot se pot găsi unul sau doi elevi buni măcar.
"Hai să punem zece la toţi, dar, după aceea, putem să ne apucăm şi noi de matematică?"
- Merită atâta efort din partea profesorului pentru un elev?
- Satisfacţia este maximă atunci când vezi cum evoluează singur un copil în baza a ceea ce l-ai învăţat tu. Mai este şi zona aceea de la judeţeană până la naţională, când trebuie să le mai predai şi alte lucruri, noţiuni de clasa a VII-a, uneori chiar şi de la clasa a IX-a, a X-a, mici trucuri care să-i ajute la găsirea rezolvărilor. La naţională orice altă rezolvare care conţine elemente corecte este punctată, chiar dacă foloseşte noţiuni din afara programei. Ştiu că pentru unii sunt un kill-er, că vin cu probleme dificile, dar totul este pe faţă. Rezultatele mele la teste sunt pe site, toată lumea le poate vedea. Eu sunt pasionat de matematică şi îmi place că reuşesc să-i conving să meargă la concurs.
- Şi acum, la clasa a V-a?
- Acum toţi vor media zece şi nu mai vor să muncească mult la matematică. Nu mai au timp pentru matematică. Eu sunt pentru examen de admitere la liceu. Fiecare liceu îşi va concepe subiectele în funcţie de ce vrea să facă. Dacă nu sunt corecţi vor rămâne fără copii şi pierd. Ideea de admitere pe baza mediei generale din gimnaziu distruge performanţa. Nu avantajează nici pe cel capabil de performanţă, dar nici pe cel mai slăbuţ. Toţi vor zece, sunt necăjiţi când iau opt, nouă pentru că se gândesc mereu la medie. Atunci, hai să punem zece la toţi, dar, după aceea, putem să ne apucăm şi noi de matematică? Aşa am ajuns că învăţământul românesc pregăteşte copii pentru orice sau pentru nimic.
- Aşa vom ajunge iar la faptul că numai matematica şi limba română conteză şi unii profesori s-ar putea simţi lezaţi.
- De la Spiru Haret încoace orice testare, cât de mică, de neimportantă, se dă şi la matematică. Toate ţările civilizate s-au dezvoltat prin testări la matematică. Un copil, ca să intre la o facultate în Statele Unite, dă test la matematică. Ce vrem mai mult de atât?
- Şi la ce foloseşte matematica?
- Matematica este singura care îţi aprinde lumina mai repede în camera spiritului. Este prima posibilitate de a te înţelege pe tine, ce este în jurul tău, să îţi dai seama mai repede ce vrei, cine eşti tu, ce poţi să faci, să te înţelegi mai bine cu ceilalţi. Mă uit la copiii care merg la olimpiade. Au altă privire, alt spirit şi socializează. Eu nu încurajez modelul de elev introvertit. Elevul de la naţională trebuie să fie activ, să dea răspunsuri, să fie curios, să vadă şi un film, să asculte muzică, o piesă de teatru. Soluţia unei probleme poate veni oricând, nu neapărat rezolvând probleme de matematică.
