ne agatam fara vlaga de faptul neasteptat
si cita maretie poate avea ecoul uitat!
Dreptul la mers il are primul pas,
dreptul la sens il are harul
nealterat in coliba mizera!
As vrea sa fac pe modestul in ceasul izbinzii,
sa stiu a iesi din starea de vraja
cu ochii linistiti de mare,
cu hohotul invelit de ritmul respiratiei -
cu riscul inevitabil din prima linie.
Cine ar mai intelege ceva,
cine ar mai dormi in somn?
Cum s-ar incheia pagina dupa ultimul cuvint,
cum s-ar termina drumul dupa ultimul rond
si cum am simti frigul imponderabil
in jurul unui tam-tam
apoi in trecerea pe sub arcade?!
In bataia vintului
urcam de colo-colo si de obicei.
E un fel de ultima instanta -
n-avem nici golul ca licoarea fierbinte,
nici libertatea ignorata de legi
si nici pinda, in fond alaturata.
Urma de gingasie ne e tot mai veche,
vintul inca ne suiera
fara motiv si fara sa-nchida usa
si noi, abia nascuti,
invatam sa raminem in viata
cu fruntile descusute si rataciri alamute -
pe un pamint care va trece
in alt spatiu!