Joi, 16 Ianuarie, ora 18:00, Sala Studio, ”Menajeria de sticlă”, de Tennesee Williams. Regia artistică – Andrei Huțuleac, scenografia - Maria Nicola, light design - Lucian Moga, sound&video design - Sever Bârzan. Distribuția: Amanda – Monica Ivașcu, Tom - Ciprian Chiricheș, Laura- Blanca Doba, Jim – Sever Bârzan.
"Piesa este o amintire și prin urmare este nerealistă. Amintirea își permite multe licențe poetice. Ea omite anumite detalii, pe altele le exagerează, în funcție de valoarea emoțională a subiectului pe care îl atinge, asta pentru că amintirea locuiește numai și numai în inimă" - Tennessee Williams.
Tennessee Williams este dramaturgul pentru care amintirea este motorul întregii sale opere. Aceasta începe cu piesa "Menajeria de sticlă", scrisă în anul 1944. Caracterul ei pregnant autobiografic ne invită să ne întoarcem într-o America a anilor 30', în plină criză economică, în tinerețea lui Tom Lanier Williams (adevăratul nume al dramaturgului). O tinerețe marcată de revoltă, de nevoia de autocunoaștere, de iubire, de nevoia de libertate și descoperire a vieții sub toate aspectele ei.
Este una dintre cele mai jucate piese ale celebrului dramaturg american. Un spectacol despre o lume care trăieşte la graniţa dintre realitate şi fantezie. O mamă autoritară care încearcă să-şi compenseze eşecurile, proiectându-şi ambiţiile şi speranţele asupra fiicei. Un fiu care caută să evadeze din mediul ostil prin poezie şi aventură. O fiică sensibilă care tânjeşte după iubire. Realitatea va pătrunde în universul lor fragil, schimbându-le destinul.
Tennessee Williams (1911 – 1983), laureat al Premiului Pulitzer pentru "Un tramvai numit dorinţă" şi "Pisica pe acoperişul fierbinte", este cunoscut publicului român în special datorită ecranizării piesei „Un tramvai numit dorinţă”, cu Marlon Brando şi Vivien Leigh în rolurile principale.
A mai scris Vară și Fum, Trandafirul tatuat, Camino Real, Baby Doll, Menajeria de sticlă, Orfeu în Infern, Brusc, Vara trecută, Noaptea iguanei, Dulcea pasăre a tinereții și Piesa celor două personaje.
Vineri, 17 Ianuarie, ora 18.00, Sala de conferințe, ”Lacrimile amare ale Petrei von Kant”, de Rainer Werner Fassbinder. Un spectacol de Eugen Gyemant. Distribuția: Ramona Gângă, Corina Borș, Elena Andron, Ileana Ursu, Flori Popa, Iulia Vasilescu.
„Lacrimile amare ale Petrei von Kant” este povestea Petrei von Kant, o femeie cu o carieră de designer vestimentar împlinită, dar care, în plan amoros, se confruntă cu situații dramatice ce își pun amprenta asupra destinului ei, scoțând la iveală vulnerabilități și laturi ascunse ale personalității ei.
Rainer Werner Fassbinder (1945-1982), „monstru uman și geniu estetic, care s-a simțit acasă numai în operele sale”, a fost probabil ultimul mare artist din familia damnaților. În cei 37 de ani cât a trăit a avut o viață privată controversată (consuma totul în exces: alcool, droguri, femei, bărbați). A produs, în schimb, artă. Cu o forță de impact uimitoare și într-o abundență incredibilă. În doar 14 ani, a regizat 44 de filme (printre ele și Berlin, Alexanderplatz, probabil cel mai cunoscut la noi), a scris 37 de scenarii de film, 20 de piese de teatru, a regizat 25 de spectacole. A fost adulat, a scandalizat, a luat premii importante (Ursul de aur, David di Donatello ș. a.). A fost considerat „inima” noului film german (Werner Herzog, Wim Wenders, Volker Schlöndorff). A fost și continuă să fie unul dintre cei mai jucați dramaturgi germani, atât în Germania cât și în afara ei.
Piesa lui Rainer Werner Fassbinder, „Lacrimile amare ale Petrei von Kant”, din 1971, este despre o societate decadentă, orbită de putere și măcinată de pasiuni putrede, dar vulnerabilă și fragilă. La o citire superficială, pare doar povestea Petrei, o creatoare de modă bogată și arogantă la jumătatea anilor 30 de ani, îndrăgostită de Karin, o tânără ce ar face orice pentru o carieră în modelling. Piesa are o puternică tentă autobiografică, fiind un veritabil studiu al relațiilor de putere. Pentru Fassbinder, încercarea de a arăta „că suntem îndrumați greșit de educația noastră și de societate în care trăim” se sublimează în această poveste despre diferențe sexuale și de clasă.
Sâmbătă, 18 Ianuarie, ora 18.00, Sala Mare, ”Fluturii sunt liberi”, de Leonard Gershe. Regia artistică: Silviu Debu. Scenografia: Clara Ștefana. Distribuţia: Jill Tanner:Corina Borș, Don Baker: Adrian Ștefan, D-na Baker: Monica Ivașcu, Ralph Austin: Nicholas Cațianis.
“Fluturii sunt liberi”, piesa de teatru scrisă de Leonard Gershe, este valoroasă și prin povestea emoționantă și profundă, dar și ca abordare de teme universale, precum dragostea, libertatea, nevoia de a fi acceptat și lupta împotriva prejudecăților.
Piesa urmărește viața lui Don Baker, un tânăr nevăzător care își dorește să ducă o viață normală. El locuiește într-un apartament din New York și visează să devină muzician. Don se îndrăgostește de Jill, o tânără care își dorește să-l ajute să descopere lumea dincolo de limitele percepțiilor sale. Însă, relația lor este complicată de apariția neanunțată a mamei lui Don, care își dorește să-l protejeze, dar care, în același timp, îi limitează libertatea.
Povestea reușește să atingă corzi sensibile ale sufletului uman. Relația dintre Don și Jill este construită cu delicatețe, iar interacțiunile lor pun în evidență nu doar dragostea, ci și fricile și nesiguranțele fiecăruia, piesa explorând astfel complexitatea relațiilor interumane și modul în care acestea sunt influențate de condițiile sociale și de percepțiile personale.
Titlul piesei, „Fluturii sunt liberi”, este un simbol al libertății și al transformării. Fluturii, care se nasc dintr-o larvă și trec printr-un proces de metamorfoză, sunt o metaforă a căutării identității și a eliberării de constrângeri. Această idee este centrală în povestea lui Don, care dorește să-și descopere potențialul fără a fi limitat de condiția sa.
”Piesa este relevantă și valoroasă, oferind o perspectivă diferită asupra provocărilor cu care se confruntă persoanele cu dizabilități si ne invită să reflectăm asupra propriilor noastre vieți și asupra modului în care interacționăm cu cei din jur” - Silviu Debu, regizor artistic.
Duminică, 19 ianuarie, Sala Mare, ora 18.99, «Tache, Ianke şi Cadâr», de Victor Ioan Popa. Regie: Radu Nichifor și scenografie: Daniel Divrician. Distribuția: Tache - Zane Jarcu, Ianche – ValentinTerente, Cadâr - Marcel Turcoianu, Ana - Teodora Antal, Ionel - Adelin Ilie, Safta - Elena Andron, Ițic- Dan Moldoveanu.
Scrisă în 1932, piesa Tache, Ianke şi Cadâr a trecut proba timpului şi a devenit unul dintre cele mai populare şi mai montate texte interbelice din literatura dramatică românească. Povestea celor trei mici negustori – un român, un evreu şi un turc – a căror tihnă monotonă e tulburată de o dilemă de ordin personal, redefineşte relaţiile interetnice şi, în profunzime, cele interumane. «Tache, Ianke şi Cadâr» formulează întrebări şi propune răspunsuri actuale într-o manieră plină de umor, în care slăbiciunile umane sunt tratate cu o ironică indulgenţă, iar posibilităţile de negociere prin înţelegere reciprocă sunt evidenţiate cu o inteligenţă fină.
Bilete la spectacolele din acest weekend pot fi achiziționate online, pe site-ul www.blt.ro, sau de la Agenția Teatrală, telefon 0239.613.969. Pentru a fi la curent cu evenimentele și suprizele ce vă așteaptă urmăriți site-ul www.tmf.ro, pagina de Facebook Teatrul “Maria Filotti” și Instagram “Teatrul Maria Filotti”.
