Vai de mine şi de mine, cât de sfâşietor! Să fii nevoit să faci doar ceea ce nu îţi place aproape 30 de ani din viaţă, mi se pare deja o pedeapsă de neimaginat nici pentru cei mai răi dintre maleficii de pe planetă. Dar oare cam ce treburi provocatoare de o imensă neplăcere o fi fost pus să facă Eduard Puiu. O fi fost silit de copiii mai mari să se joace de-a tata şi de-a tata în subsolul blocului? Nu, nu sunt dispus să cred această (per)versiune nici dacă aş auzi-o din gura d-lui Puiu şi a colegilor lui de joacă de atunci. Trebuie să fie ceva mult mai grav, care să-i fi lăsat sechele copilului şi mai apoi adolescentului Eduard Puiu. De exemplu, mă gândesc că tot timpul era luat la mişto de ceilalţi copii, fiind marginalizat, dacă nu chiar alungat, când se punea de un joc, fie că era vorba de fotbal sau de-a v-aţi ascunselea. E, aceste întâmplări şi-au pus amprenta asupra caracterului tânărului Eduard Puiu, astfel că atunci când s-a ivit ocazia să fie şi el şef o dată în viaţă, adică să fie prins în joc, Puiu a simţit că scapă de coşmarul care l-a torturat atâta amar de vreme. Acesta a fost şi motivul pentru care a acceptat cu ochii închişi postul de director al DJS, nu pentru că avea şi el nevoie de un serviciu, de un loc de muncă bine remunerat în care să nu facă nimic, aşa cum au susţinut diverşi nenorociţi.
Şi o dată ghinionul spart, iată că lui Puiu jr. au început să i se întâmple numai lucruri care îi plac. De pildă, acum sunt sigur că îi place la nebunie că a ajuns şef peste tinerii liberali, după ce anul trecut pe vremea asta cânta internaţionala socialistă prin baie. Eduard Puiu declară că primul lucru pe care are de gând să îl ducă la bun sfârşit în calitate de preşedinte al TNL Brăila este să schimbe imaginea tinerilor liberali în ochii electoratului. E cam greu cu schimbările astea de imagine, în sensul că trebuie atât timp, dar mai ales pricepere. Cel mai bine, cred eu, dacă tot vrea să schimbe ceva în imaginea TNL Brăila, Eduard Puiu ar putea să propună înlocuirea culorii galbene cu culoarea roşie, motivând că în trecut a avut o colaborare extrem de fructuoasă cu ea, deci nu are cum să dea chix.
