• recent s-a discutat despre informațiile corecte la care să aibă acces cumpărătorii • la fel de important, s-a insistat pe posibilitatea reparării produselor transformate în ultimii ani în produse de unică folosință
Încă din toamna anului trecut Parlamentul European a stabilit un nou drept al consumatorilor: dreptul la reparare. Recent s-au reluat discuțiile în PE în acest sens dar șI cu privire la alte teme care au ca numitor comun încălcarea drepturilor consumatorilor. În acest context, i-am solicitat lămuriri europarlamentarului PSD Mihai Tudose:
Introducerea etichetei de viață garantată a produsului
“Preocuparea noastră, în Parlamentul European, pentru produse durabile are la bază nevoia consumatorului de acces la informație corectă privind produsul pe care-l cumpără, cu accent special, în cazul acestui raport, pe posibilitatea reparării. Trăim în epoca produselor de unică folosință. Ceea ce ne afectează buzunarele, dar și mediul înconjurător. Nu poți predica tranziția verde în timp ce consumatorul e nevoit, o dată la puțini ani, să arunce un aparat electrocasnic, de exemplu, pentru că nu mai e posibilă sau, oricum, e foarte complicată repararea lui. De asta, noile norme europene impun informarea consumatorului cu privire la durata de viață estimată a produsului, perioada de garanție, disponibilitatea serviciilor de reparare și a pieselor de schimb.
Studiile arată că europenii sunt dispuși să plătească mai mult pentru un produs cu durată de viață mai mare. Venind în întâmpinarea acestei așteptări, s-a decis introducerea etichetei de viață garantată a produsului”.
Etichetarea mincinoasă a produselor Bio
Sursa citată continuă: “Apoi, sunt noile norme privind informarea cu privire la performanță de mediu a produselor și pentru combaterea publicității înșelătoare. Se abuzează de etichetarea produselor ca fiind bio ori ecologice. Plătim de multe ori dublu sau triplu numai pentru că scrie bio, dar adesea calitatea reală a produsului nu are nimic de-a face, de fapt, cu etichetarea care se dovedește mincinoasă.
Aici intervine de acum rolul autorităților natioale de resort, care să aplice ferm cadrul normativ”.
