• din păcate, staţiile de monitorizare care trimit informaţii către acest panou nu au instrumente de prelevare tocmai pentru PM 2,5 şi PM10, pulberile fine din atmosferă care provoacă grave probleme de sănătate
În sfârşit, după “n” întreruperi (de ordinul anilor, între 2008 şi 2020), iată că panoul electronic privind calitatea aerului de la intersecţia Independenţei/Călăraşi, este din nou funcţional. Minunea s-a întâmplat recent, iar panoul şi cele 5 staţii de monitorizare automată şi non-stop a calităţii aerului, care au costat 1 milion de euro (bani europeni), au deja o istorie controversată, începând chiar cu amplasarea unor staţii: cea din spatele sediului Consiliului Judeţean şi lângă o centrală termică, una din zona Dedeman. Staţia de la Chiscani (Termocentrală) va fi relocată la Ianca deoarece s-a ales praful de platforma chimică, iar performanta termocentrală a rămas doar o tristă amintire.
Rezumând situaţia creată de-a lungul anilor, Ciprian Cuzmin, directorul executiv al Agenţiei pentru Protecţia Mediului Brăila, ne-a declarat că “amplasarea staţiilor şi gradul lor de reprezentativitate, precum şi tipul/categoria staţiilor s-au stabilit de către o comisie a Uniunii Europene, prin studiile efectuate de o firmă de profil. Respectivele staţii depind de Ministerul Mediului, acesta având contract cu o firmă de mentenanţă privind întreţinerea şi repararea reţelei de staţii din România. Au apărut şi disfuncţionalităţi din cauza schimbării de către această firmă a operatorilor de telefonie, a lipsei fondurilor etc… Oricum, noi avem grijă de staţii şi doar semnalăm ce probleme apar ca defecţiuni şi dotare, aşteptând apoi să se rezolve lucrurile. A fost o perioadă când banii veneau direct prin APM şi astfel am rezolvat operativ prima tranşă de monitorizare; atunci când făceam parte din Regionala urbană Brăila – Galaţi. Insă acum ne confruntăm cu lipsa pompelor de prelevare automată a pulberilor în suspensie, de la staţii, pentru determinarea PM10 şi PM2,5. Restul probelor se determină prin analizoarele din staţii şi privesc conţinutul în suspensii a unor substanţe nocive, precum : dioxidul de sulf şi azot, monoxidul de carbon, oxizi de azot, benzen şi plumb. De la analizoare şi în baza unui cod, datele apar în timp real pe panoul de afişaj, precum şi către minister şi Uniunea Europeană”.
Ce sunt faimoşii PM10 şi PM2,5 ?
Aceşti indicatori sunt urmăriţi în mod special de către Uniunea Europeană, iar potrivit unei Directive a UE, “statele membre sunt obligate să reducă expunerea la PM2,5 în zonele urbane, în medie cu 20%, până în anul 2020 – pe baza nivelurilor din 2010, valoarea ţintă fiind de 25 micrograme/mc/zi.
Aceasta întrucât PM10 este cel mai nociv praf, alcătuit din particule cu diametrul de mai puţin de 10 microni”. De aici şi importanţa excepţională a existenţei/funcţionalităţii pompelor de la staţiile de monitorizare.
Surse de poluare a aerului
Chiar dacă la Brăila aerul este mai curat după distrugerea domeniului industrial (şi nu numai), există o serie întreagă de factori poluanţi care afectează calitatea aerului : organizările de şantier, străzile cu praf pe asfalt sau rămase la stadiul de pământ şi piatră; terenurile neîntreţinute şi spaţiile verzi … fără iarbă; ce rămâne în urma unor intervenţii la reţelele de utilităţi; combustibilii fosili folosiţi în unele gospodării sau centrale termice; lipsa perdelelor de protecţie în calea vânturilor predominante, cu praf (cum ar trebui să fie, de exemplu, la ANL Brăiliţa); circulaţia în zona trecerilor cu bacul; traficul auto, prin uzura în mers a anvelopelor şi noxele degajate de motoare; furtunile cu praf, adus din Bărăgan, când se instalează seceta; incendiile, inclusiv de pădure; arderea miriştilor sau a gunoaielor şi resturilor vegetale, PET-urilor etc; depozitele ilegale de materiale inerte sau ce rămâne zile şi luni întregi, în stradă, de la demolări, etc.
Şi aşa cum ar trebui, corect (!) şi mai des reactualizate, hărţile cu zgomote şi spaţiile verzi - se impune şi identificarea surselor de poluare a aerului; a haldelor de gunoi din jurul Brăilei, şi locurilor unde mai pot fi realizate parcuri. Evident, urmate de măsuri care să rezolve problemele constatate sau ce poate surveni în timp. Un exemplu bun (dar singular, în acest sens) este plantarea de către primărie a celor 700 de salcâmi în apropierea ANL Lacu Dulce, aceştia fiind nu doar o sursă de oxigen dar şi o barieră în calea zgomotului de la calea ferată. Deci, se poate !
