Imunitatea constă în totalitatea mijloacelor de apărare a organismului ca răspuns la agresiunile unor agenți patogeni (microbi, virusuri, paraziți…) sau altor substanțe “străine” de organismul respectiv. Agenții infecțioși sunt considerați de organismul uman corpuri străine, (antigene), împotiva cărora “fabrică”, pentru a-i distruge, anticorpi. În această “luptă” sunt părtașe și leucocitele, care înglobează agenții patogeni și îi distrug. De cele mai multe ori victoria e de partea organismului, dar nu întotdeauna! Imunitatea poate fi dobândită natural, prin boală (știți cu siguranță că cine a făcut rujeolă nu mai face) sau artificial prin administrarea de vaccinuri și seruri .
Vaccinul și vaccinarea au fost dăruite omenirii de către medicul veterinar englez Edward Jenner în anul 1796. El a fost primul care a reușit să prevină variola la oameni prin inocularea unui preparat din pustulele, vacilor bolnave . Împărăteasa Ecaterina II-a a Rusiei s-a vaccinat antivariolic public, pentru a fi exemplu de urmat “mujicilor” analfabeți, iar în 1801 la București și Iași era vaccinată întreaga populație. La biblioteca Academiei se află un act care atestă că pruncul Ion al Ghitii a fost “împuns pentru vărsat” în “1852 martie în 4”. Ion al Ghitii era tatăl lui George Toparceanu. Poetul însuși scria sorei sale în 14 februarie 1935: “Pe aici a fost și este epidemie de gripă, dar acum m-am învățat minte și mă feresc grozav, nu dau mâna cu nici-un om suspect, mă îmbrac bine, stau mai mult în casă și la cel mai ușor strănut iau aspirină. Facem gargară, ne punem rinoleină în nas și ne tragem de urechi. Ion face gargară și cu bere și cu vin, mai des decât ar trebui – dar n-am ce-i face, că e chestie de gripă!”. Comentariile vă aparțin. Datorită vaccinurilor, variola, poliomielita, holera, ciuma etc, au dispărut, dar unii dintre noi, în 2021, își etalează imunitatea la știință și conștiință! Mai toți ziariști, și unii medici (?!), vorbesc sau scriu despre serul anticovid. Nu! Vaccinul e vaccin iar serul e ser. Prin vaccinare se introduc în organism virusuri inactivate, dar cu capacitatea antigenică păstrată, care provoacă în organism producerea de anticorpi. Serurile conțin anticorpi gata formați fie în alte organisme umane, fie mai adesea la animale: ser antitetanic, ser antiviperin, ser antidifteric, ser antirabic, ser antihepatitei A... Imunitatea naturală e o variabilă aproape individuală condiționată de vârstă, sex, rasă, zonă geografică, alimentație, ocupație, boli etc etc. De aceea, chiar după vaccinare, deși cea mai mare parte din subiecți nu fac boala, unii fac forme ușoare, puțini forme grave, și mai puțini pierd această luptă. Datorită vaccinurilor specifice, spuneam, au devenit amintire ciuma, holera, poliomielita, variola … Serurile antitetanic, antirabic, antiviperin, antitetanic, antidifteric controlează fără greș bolile respective. În 1963, cu sprijinul necondiționat al celor trei preoți din comună Carcaliu, în după-amiaza unei zile de duminică, după slujbă, au fost aduși de către părinți la vacinarea antipoliomielitică toți (toți!) copiii vaccinabili. Acum 58 de ani se putea. Acum nu se mai poate?!
Lanțul epidemiologic are trei verigi: omul (sau animalul) bolnav, calea de transmitere și omul sănătos. Pentru a opri o epidemie trebuie acționat concomitent asupra tuturor factorilor. Omul bolnav trebuie izolat și tratat la domiciliu sau la spital. Calea de transmitere, în cazul COVID, fiind aerul și mai puțin contactul direct, masca, distanța fizică, spălatul mâinilor, evitarea aglomerațiilor, aerisirea camerelor sunt salutare. Omul sănătos pe lângă măsurile igienico-sanitare enumerate trebuie convins, repet trebuie convins, să se vaccineze. Numai așa se poate rupe lanțul epidemiologic, prin efortul conjugat al tuturor celor implicați: cetățeni bolnavi sau sănătoși, medici, farmaciști, personal sanitar, mici sau mari întreprinzători, mici sau mari antreprenori, mici sau mari funcționari, părinți și elevi, educatoare de grădiniță sau profesori universitari, călugări și preoți, credincioși și necredincioși și nu în ultimul rând ziariști… Într-o pandemie orgoliile și spiritul de frondă nu-și au locul, mulți dintre contestatari își dorm somnul de veci. Tuturor contestatarilor le place să creadă că ei sunt cei aleși să nu se îmbolnăvească, numai că toamna se numără bobocii. Așa-zisele suplimente alimentare crescătoare de imunitate – vitamine, minerale și alte “marafeturi”, hai să nu le numim impozit pe prostie , ci să subliniem că sunt suplimente necesare numai pentru cei care nu vor sau nu pot să se alimenteze normal.
Despre vaccinurile Pfizer și Moderna
Vaccinurile anticovid Pfizer și Moderna nu sunt produse prin procedeele tradiționale, dar nici nu sunt o noutate absolută. Simplificat se procedează astfel: se copiază proteina antigenică a virusului SARSCoV2 sub formă de Acid ribonucleic mesager, care intermediază producerea de anticorpi anti SARSCoV2 . Vaccinarea constă în două inoculări la 21 și 28 de zile. Imunitatea se instalează după cca 10 zile de la a 2-a inoculare (Nu rapel cum greșit se vorbește și se scrie). Persoanele vaccinate pot face forme asimptomatice și ușoare (cele mai multe), forme grave (cca 55%), forme critice (1-2%). Astfel, la un nivel de vaccinare de cca 70%, odată cu instalarea imunității de masă, de “turmă”, lanțul epidemiologic se rupe, cazurile de îmbolnăvire devin din ce în ce mai puține, până la dispariție .
Și la urma urmelor, ce sunt virusurile astea?! Mai nimic, niște microorganisme acelulare care practic nu posedă nici unul din atributele vieții; nu au capacitatea de asimilare și dezasimilare, nu au capacitatea de a se înmulți (autoreproduce) . Și totuși se multiplică, dar numai cu ajutorul celulelor pe care le parazitează și uneori le fac nefuncționale. Așa se explică și dificultatea de a face un vaccin care să rupă procesul de înmulțire “asistată” a virusurilor, fără a disturba funcțiile celulei “gazdă”. Amintim că metabolismul constă în totalitatea proceselor biologice care au loc în celule. Metabolismul are două componente: anabolismul (sinteză din amino acizi a proteinelor proprii) și catabolismul (degradarea glucozei pentru procurarea energiei necesare vieții și activității). De reținut că nu caloriile ard, caloriile sunt produsul arderilor, caloriile se consumă, nu se ard!
Oxigenul (element chimic insipid, incolor, inodor), a fost descoperit în 1774 și “botezat” în 1777 de către Lavoisier. Experimente anterioare demonstraseră că arderea nu este posibilă fără aer, în speță fără oxigen. În 1811 Avogadro a dovedit că apa e formată din hidrogen (H) și oxigen (O2) în proporție de 2/1 . H2O. Se estimează că, după hidrogen și heliu, O2 este cel mai răspândit element chimic din univers, iar prin oxizii pe care-i formează reprezintă jumătate din masa scoarței terestre. Apa sub toate formele ei de agregare – lichidă, solidă, gazoasă – este indispensabilă vieții. Nu există viață fără apă, implicit nu există viață fără oxigen.
Organismul uman conține cca. 5 l apă în vasele de sânge (cca 7,5%), cca 30 l. (37,5%) interstițial (între celule) și cca. 30 l (55%) intracelular, adică apa (lichidele) reprezintă pentru un om de 70 de kg. cca. 65 kg. ( cca 90%!). Am pus între paranteze lichide pentru că în apa extracelulară și intracelulară din organismul uman se găsesc dizolvate sau în suspensie: sodiu, potasiu, calciu, magneziu, clor, acid carbonic, proteine, glucide, lipide, vitamine, enzime, hormoni etc. Fără oxigen, apă și nutrienți, mai devreme sau mai târziu, organismul uman se deteriorează ireversibil. Fără oxigen timpul se măsoară în foarte puține minute. (Desigur există microorganisme care pot trăi fără aer -anaerobe. Le vom ignora !)
Sângele (reluăm) are două funcții importante: transportul produselor de digestie (amino acizi, acizi grași, monozaharide), vitaminelor și mineralelor... la toate celulele organismului… și transportul O2 de la plămâni la celule, prin sistemul arterial, și a dioxidului de carbon (CO2) de la celule la plămâni, prin sistemul venos. Oxigenul e indispensabil în metabolismul celular, arderile celulare, prin care organismul își procură materialul de creștere și dezvoltare, și energia necesară vieții și activității.
Conflictul pulmonar în COVID
Unitățile morfofuncționale ale plămânilor sunt alveolele pulmonare, ele formează ciorchini la capătul brohiolelor terminale. Suprafața desfășurată a alveolelor pulmonare este estimată între 50 și 100 de metri pătrați. În peretele alveolo - capilar se produc schimburile gazoase, conform unor legi (multe) pe care nu le vom dezvolta. Practic sângele venos cedează dioxidul de carbon și se încarcă cu oxigen. Pentru ca aceste schimburi să fie eficiente este necesar să se inspire aer cu o presiune și un conținut normal de oxigen iar peretele alveolo - capilar să fie intact, permeabil. Aerul atmosferic (inspirat), în condiții standard, conține oxigen 20,94 %, azot 79,02 %, dioxid de carbon 0,04%. La înălțimi mari procentul de oxigen nu se schimbă, dar din cauza presiunii scăzute cantitatea de oxigen inspirat scade. Prin creșterea frecvenței și amplitudinii respirației (normal 16-18 pe minut), creșterea numărului de hematii și prin antrenament adaptativ, această hipoxie poate fi compensată – până la un punct, după care e necesară inspirarea de oxigen sub presiune. Cu cât presiunea oxigenului inspirat e mai crescută, cu atât transferul de oxigen prin peretele alveolo-capilar crește. Este cât se poate de evident că presiunea sub care e inspirat oxigenul nu poate crește peste anumite limite de toleranță. În COVID, pereții alveolo-capilari sunt inflamați, perturbând până la anulare schimburile de oxigen și bioxid de carbon. În aceste condiții sângele nu mai trasportă oxigenul necesar metabolismului celular și celulele, începând cu cele nevoase, pur și simplu mor. De pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea oxigenul a fost folosit ca “medicament”, la început excesiv și empiric, cu trecerea anilor indicațiile și modul de administrare au fost precizate și modernizate. Evident, nu vom intra în detalii tehnice, dar vom sublinia că medicii specializați în Terapie Intensivă știu exact când, cum și cât trebuie administrat oxigenul. În COVID, administrarea oxigenului sub presiune e ultima șansă prin care se încearcă diminuarea sau absența transferului de oxigen în sânge. Desigur, e de preferat să nu se ajungă la oxigenoterapie, dar în lipsa unui tratament eficient, pentru unii bolnavi, oxigenoterapia rămâne borna de hotar între viață și moarte. Nu există boli, există bolnavi, spuneau clasicii medicinei !
Vraci, medici și impostori
Omul, de când va fi fiind, a trăit și a evoluat în condiții extrem de ostile, permanent amenințat de vitregiile naturii, văzute și nevăzute. Dacă pentru a se apăra a recurs la peșteri, foc și suliță, dacă pentru a se hrăni a vânat animale și a cultivat plante comestibile, împotriva cutremurelor, vulcanilor, inundațiilor a invocat zeii, și mai târziu pe Dumnezeu, împotriva lumii nevăzute aducătoare de boli și moarte a recurs la intermediari, la vracii care aduceau și ploaia și te fereau sau vindecau de boli. Multe secole vracii au fost cea mai la îndemână șansă de a trece peste primejdii. Cine își închipuie că vracii au dispărut se înșeală, continuă să existe și în vremea noastră pe toate meridianele. Numai că nu se mulțumesc să poarte obiecte magice și nici cu ofrande mai degrabă simbolice. Vracii moderni vor bani, mulți bani. Nu poate fi concepută o negustorie mai abjectă decât negustoria cu sănătatea. Nu poate fi concepută o mai mare abdicare de la demnitatea de ziarist decât popularizarea acestora. În anii de glorie, Adrian Păunescu manevra, conștient sau inconștient, o cohortă de potențiali laureați ai premiului Nobel pentru medicină. Avea unul pe la Câmpina care vindeca cu “curenți” paraliziile, altul care vindeca scleroza în plăci cu paie de ovăz, un fost vulcanizator care vindeca psoriazisul cu carne de curcan, “serul” Ranetescu spulbera cancerul, ceaiurile lui Elthes vindecau ciroza hepatică … și să nu-l uităm pe farmacistul Torjescu, pricopsitor al Braillei , vindecător al ulcerului, psoriazisului și poliartritei reumatoide, sub protecția necondiționată a tovarășei vice Dobrescu. A fost nevoie de curajul și determinarea unui ministru adjunct să înfrunte și să îndepărteze acest impostor periculos. O pacientă dragă mie, Irina U., după dozele elefantine de Diprophos , făcea fracturi spontane la cea mai neînsemnată mișcare. Dumnezeu s-o odihnească în pace!
Minunile Sfântului Sisoie!
Prima “minune”, doctorul M. de la Timișoara. Degeaba omul, modest, a spus că folosește o schemă standard, că are norocul să aibă pacienți tineri și sănătoși. Minune am spus, minune e!
A doua minune, doctorul A. din Las Vegas. Omul a tratat 12 bolnavi cu azitromicină și 11 s-au vindecat. Nu contează că 12/11 este nesemnificativ statistic. Azitromicina e minunea minunilor!
Minunea treia, același doctor, peste câteva luni, afirma (afirmația nu este o dovadă științifică), vindecarea a 100 (fix 100!) de bolnavi cu ivermectină. Și azitromicina...?!
A patra minune vine din Israel. Degeaba creatorul “minunii”, cu știință și conștiință, spune că medicamentul e încă experimental… poate în toamnă să fie omologat… Aiurea, păi dacă nici în Israel!!!
Minunea minunilor s-a petrecut însă la Oradea. O doamnă, medic primar pneumolog, afirma pe mai multe lungimi de undă că a vindecat prin consultații telefonice și online 1000 (fix o mie!) de bolnavi de COVID, folosind o schemă proprie de tratament pe care o ține secretă. Ba mai mult, nu recomandă internarea în spital și are mari rezerve în privința folosirii oxigenoterapiei. În cursul convorbirilor cu “făcătorul de minuni” se milostivește de noi muritorii de rând și ne scoate din întuneric în penumbră; folosește ca “blocant” (?!) sau antiinflamator (?!) claritromicina (soră geamănă cu azitromicina), ca bronhodilatator ventolinul și tot ca antiinflamator un corticosteroid (fixotide). Restul e secret! Revăzând înregistarea cu pricina m-a intrigat încă o dată emfaza și confuzia cu care își expunea schema MEA, mdicamentul MEU, secretul MEU… Și mă gândeam cum e posibil ca un medic, în fața unei boli care a îngenuncheat întreaga omenire, să pretindă că deține schema unui tratament pe care o ține secretă. Oare unde ne-am afla dacă descoperitorii vaccinului și vaccinării, bacilului tuberculozei, razelor X, penicilinei, insulinei și chiar a claritromicinei, bronhodilatatoarelor, corticosteroizilor le-ar fi considerat secretul MEU?! Imaginați-vă că dr. Snow, modest și bâlbâit, în timpul epidemiei de holeră din Londra anului 1858, ar fi considerat secretuL MEU, descoperirea că sursa de infecție era o fântână publică, iar calea de transmitere era apa contaminată. Vă puteți imagina? Eu nu! La urma urmelor, din păcate, doamna respectivă nu deține niciun secret, doar suferă de cel mai mare dintre păcate: trufia. Și-ar mai fi câteva “nimicuri”, doamna are cabinet particular... miile de pacienți sunt înregistrați... cum și cât au plătit consultația... au fost emise chitanțe... cum se eliberau rețetele... ANAF-ul ce părere are?! Și o ultimă nedumerire, de ce nici unul, măcar unul, dintre miile de bolnavi vindecați nu dezvăluie “schema”, schema “minune”?
Adevărata minune!
Adevărată minune este omul. Omul, care de milioane de ani înfruntă, ameliorează sau anihilează pericolele ce-l pândesc dintotdeauna și de pretutindeni. Fiecare formă de viață, de la virusuri și microbi până la lei și tigri, luptă pentru propria-i supraviețuire. Nicio ființă nu este nemuritoare, dar numai omul e singura ființă cunoscută care e conștientă de propria-i pieire. Starea de sănătate e un echilibru permanent instabil, echilibrul stabil înseamnă moarte. De mii de ani omul se străduiește să-și prelungească viața pământeană și cu credință în Dumnezeu... și dincolo de mormânt. Dacă viața este limitată, cunoașterea și credința alternează sau coexistă fără de sfârșit...
În numele instinctului de conservare și cunoașterii, spiritului de solidaritate și ajutorului reciproc, omenirea poate ieși din impas numai cu “capul rece și inima fiebinte”. Numai împreună vom reuși, numai respectând niște reguli elementare de igienă, numai prin vaccinarea în masă omenirea va scăpa de teroarea COVID. Altfel tributul se va plăti în schilodirea psihică a celor în viață și invalidarea sau dispariția prematură a milioane de semeni. Adevărată minune suntem noi, noi oamenii, înzestrați cu rațiune, sentimente și credință!
