Un subiect "fierbinte" a pus pe jar, saptamina trecuta, autoritatile din intreaga lume. Semnalul de alarma a fost brutal: temperatura medie a suprafetei Pamintului ar putea creste cu 4,5 grade Celsius, iar o incalzire si mai mare nu poate fi exclusa in viitor.
Grupul Interguvernamental pentru Schimbarea Climei (IPCC), care reuneste sub egida Organizatiei Natiunilor Unite climatologi si oameni de stiinta din aproape toate tarile lumii, si-a facut public ultimul raport, iar concluzia nu e deloc linistitoare - ne asteapta vreme rea si vremuri grele: uraganele vor fi mai puternice, tornadele vor patrunde mai adinc in interiorul uscatului, ploile torentiale vor fi mai agresive, iar peste toate acestea, calduri insuportabile si seceta. Foametea si criza de apa vor afecta sute de milioane de oameni. Ghetarii se vor topi, ceea ce va conduce la modificari climatice uluitoare. Ca raportul nu e o exagerare SF stim, o simtim: seceta, desertificare, vinturi puternice, temperaturi atipice sint cuvinte intrate deja in limbajul uzual. Un singur lucru ar trebui sa faca omenirea pentru ca aceste efecte sa se diminueze - sa reduca emisiile de dioxid de carbon, prin aplicarea unor tehnologii prietenoase mediului si prin cresterea suprafetelor acoperite cu vegetatie forestiera.
Romania nu e nici pe departe printre marii poluatori ai lumii, si, totusi, problemele climatice cu care se confrunta nu sint deloc de neglijat. In ultimii ani, in tara, regiuni intinse au devenit terenuri aride, inundatiile, temperaturile extreme, viscolele puternice sau, dimpotriva, iernile exagerat de calde, fac parte din cotidian. Bucurestiul a devenit una din cele mai fierbinti capitale ale lumii, iar agricultura se zbate in agonie. Si toate acestea, doar pentru ca in Romania nu mai are cine sa cheme ploaia si sa tina piept Crivatului siberian - noi nu prea mai avem paduri. Concret, in comparatie cu media europeana de 33%, Romania nu are decit 26% suprafata impadurita.
In judetul Braila situatia e si mai dramatica - doar 5,5% din suprafata e acoperita cu paduri. Cum de s-a ajuns aici? Simplu: in perioada comunista, trupuri intregi de paduri au fost distruse abuziv pentru “a reda agriculturii cit mai mult teren cultivabil”. "Iar cind distrugi padurea, seaca izvorul", se spune. Noi nu ne-am multumit doar cu padurile de pe terasa, am distrus Balta Brailei si am transformat-o in Insula Mare, cea mai intinsa exploatatie agricola a Europei. Efectele se vad. Am fost brutali, si natura se razbuna. Acum vrem cu disperare sa ne indreptam greseala. Specialistii locali au realizat inca din 1999 un proiect menit a rezolva problema, dar niciodata la Bucuresti nu au fost bani. Venirea la cirma Agriculurii a silvicultorului Gheorghe Flutur a adus sperante, care pina la urma s-au si materializat. In 2006, Braila primit o parte din sumele necesare demararii programului. Autoritatile s-au mobilizat, au organizat licitatie dar, surpriza! Din cele aproape 1.300 de ha scoase la licitatie pentru a fi impadurite, s-au adjudecat mai putin de 100. Motivul? Nu se gasesc firme autorizate sa presteze aceasta activitate.
Cu alte cuvinte, dupa ce 6 ani am cerut bani cu disperare, acum, cind in sfirsit i-am primit, nu are cine ne planta copacii. Ironia sortii. Sau, mai bine, inca o greseala de neiertat a tuturor puterilor postdecembriste care niciodata nu au inteles ca fara o strategie completa si complexa, pe termen lung, practic nu se poate vorbi de progres. Din pacate nu mai avem timp sa ii tragem la raspundere: vara 2007 se anunta a fi cea mai grea din ultimele 100, cu temperaturi foarte mari si precipitatii reduse. Iar cind arsita va pirjoli Baraganul, mai mult ca oricind ne vom aminti de toate defrisarile abuzive, de fiecare copac ucis din prostie, de fiecare zi din cei 6 ani in care am cerut bani si nimeni nu ne-a dat. Atunci ne vom gindi, fara indoiala, la toate acele paduri ce-ar fi putut sa fie...
Grupul Interguvernamental pentru Schimbarea Climei (IPCC), care reuneste sub egida Organizatiei Natiunilor Unite climatologi si oameni de stiinta din aproape toate tarile lumii, si-a facut public ultimul raport, iar concluzia nu e deloc linistitoare - ne asteapta vreme rea si vremuri grele: uraganele vor fi mai puternice, tornadele vor patrunde mai adinc in interiorul uscatului, ploile torentiale vor fi mai agresive, iar peste toate acestea, calduri insuportabile si seceta. Foametea si criza de apa vor afecta sute de milioane de oameni. Ghetarii se vor topi, ceea ce va conduce la modificari climatice uluitoare. Ca raportul nu e o exagerare SF stim, o simtim: seceta, desertificare, vinturi puternice, temperaturi atipice sint cuvinte intrate deja in limbajul uzual. Un singur lucru ar trebui sa faca omenirea pentru ca aceste efecte sa se diminueze - sa reduca emisiile de dioxid de carbon, prin aplicarea unor tehnologii prietenoase mediului si prin cresterea suprafetelor acoperite cu vegetatie forestiera.
Romania nu e nici pe departe printre marii poluatori ai lumii, si, totusi, problemele climatice cu care se confrunta nu sint deloc de neglijat. In ultimii ani, in tara, regiuni intinse au devenit terenuri aride, inundatiile, temperaturile extreme, viscolele puternice sau, dimpotriva, iernile exagerat de calde, fac parte din cotidian. Bucurestiul a devenit una din cele mai fierbinti capitale ale lumii, iar agricultura se zbate in agonie. Si toate acestea, doar pentru ca in Romania nu mai are cine sa cheme ploaia si sa tina piept Crivatului siberian - noi nu prea mai avem paduri. Concret, in comparatie cu media europeana de 33%, Romania nu are decit 26% suprafata impadurita.
In judetul Braila situatia e si mai dramatica - doar 5,5% din suprafata e acoperita cu paduri. Cum de s-a ajuns aici? Simplu: in perioada comunista, trupuri intregi de paduri au fost distruse abuziv pentru “a reda agriculturii cit mai mult teren cultivabil”. "Iar cind distrugi padurea, seaca izvorul", se spune. Noi nu ne-am multumit doar cu padurile de pe terasa, am distrus Balta Brailei si am transformat-o in Insula Mare, cea mai intinsa exploatatie agricola a Europei. Efectele se vad. Am fost brutali, si natura se razbuna. Acum vrem cu disperare sa ne indreptam greseala. Specialistii locali au realizat inca din 1999 un proiect menit a rezolva problema, dar niciodata la Bucuresti nu au fost bani. Venirea la cirma Agriculurii a silvicultorului Gheorghe Flutur a adus sperante, care pina la urma s-au si materializat. In 2006, Braila primit o parte din sumele necesare demararii programului. Autoritatile s-au mobilizat, au organizat licitatie dar, surpriza! Din cele aproape 1.300 de ha scoase la licitatie pentru a fi impadurite, s-au adjudecat mai putin de 100. Motivul? Nu se gasesc firme autorizate sa presteze aceasta activitate.
Cu alte cuvinte, dupa ce 6 ani am cerut bani cu disperare, acum, cind in sfirsit i-am primit, nu are cine ne planta copacii. Ironia sortii. Sau, mai bine, inca o greseala de neiertat a tuturor puterilor postdecembriste care niciodata nu au inteles ca fara o strategie completa si complexa, pe termen lung, practic nu se poate vorbi de progres. Din pacate nu mai avem timp sa ii tragem la raspundere: vara 2007 se anunta a fi cea mai grea din ultimele 100, cu temperaturi foarte mari si precipitatii reduse. Iar cind arsita va pirjoli Baraganul, mai mult ca oricind ne vom aminti de toate defrisarile abuzive, de fiecare copac ucis din prostie, de fiecare zi din cei 6 ani in care am cerut bani si nimeni nu ne-a dat. Atunci ne vom gindi, fara indoiala, la toate acele paduri ce-ar fi putut sa fie...
