Ziarul "Obiectiv - Vocea Brăilei" a inițiat o nouă rubrică "Să iubim natura" cu articole scrise și documentate de Marius Vernescu. Membru al Societății Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 și până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în județul Brăila cât și în țară. De asemenea în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din București la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar și în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.
La noi în țara, de cele mai multe ori, când vorbim despre ciori nu facem diferențe foarte mari decât poate între cioara de semănătură și cioara grivă. Ceea ce nu se știe este că în această familie intră mai multe specii de păsări despre care voi aminti un pic mai jos în text.
Familia/Genul: Ciorile fac parte din familia Corvidae, de aici rezultând și numele alternativ al acestora, corvide. Sunt păsări de talie medie sau mare, cu corp masiv, picioare robuste și cioc puternic. Sunt practic cele mai mari paseriforme – păsările cântătoare care formează ordinul Passeriformes, deși nu ai spune că se înrudesc cu privighetorile. Sexele sunt asemănătoare, iar penajul multor specii este predominant negru sau gri, cu reflexe metalice.
Este o familie de păsări cu o viață socială extrem de complexă și flexibilă și un coeficient de inteligență foarte ridicat. Sunt capabile să înțeleagă relația cauză-efect, în consecință să evalueze și să planifice acțiuni. Nu mai este o noutate că aceste păsări folosesc instrumente sau că membrii familiei sunt surprinși uneori jucându-se precum juvenilii speciei noastre. Au memoria spațială dezvoltată și o durată lungă de viață, care adăugate la lipsa de dușmani naturali, fac din corvide un grup de succes, admirat de noi de-a lungul timpului. Dar tocmai calitățile care ne-au făcut să le îndrăgim, ne fac acum să le blamăm: creierul mare le ajută să profite de toate oportunitățile oferite de mediu și unele specii ajung să se înmulțească peste măsură.
Unde le vezi: Păsări cosmopolite, ciorile se întâlnesc în toată lumea, exceptând sudul extrem al Americii de Sud și regiunile polare. Majoritatea celor peste 120 de specii preferă zonele calde, fiind prezente în zona tropicală, America Centrală și sudul Asiei. În Europa există 11 specii, dintre care în România întâlnim 7: coțofana, gaița, alunarul, stăncuța, cioara de semănătură, cioara grivă și corbul.
Unele specii, cum sunt stăncuța, corbul, gaița și cioara grivă, sunt prezente pe întreg teritoriul țării. Coțofana și cioara de semănătură evită zonele montane, în timp ce alunarul este prezent doar în pădurile de molid și amestec și în jnepenișurile de la munte.
Sunt păsări relativ ușor de observat, datorită mărimii, stilului gregar de viață sau cântecului. Chiar dacă nu este melodios, este cu siguranță sonor! Iar ceea ce le lipsește la muzicalitate, compensează la creativitate, unele specii – gaița, la noi – fiind imitatoare excelente.
Hrana: Corvidele sunt considerate păsări oportuniste și omnivore, atribute care se traduc prin capacitatea lor de a se adapta mediului în care trăiesc și de a profita de tot ceea ce le oferă acesta și în materie de resurse. În mod natural consumă o gamă largă de hrană, care include insecte și viermi, mamifere mici, pui ai altor păsări, fructe, semințe și leșuri.
Unele specii, în special cele care trăiesc în zone mai reci, depozitează toamna fructe și semințe, pentru zilele grele din anotimpul rece. Această practică este una dintre căile naturale de reîmpădurire. Deși păsările au o memorie remarcabilă, nu mai găsesc miile de depozite făcute în timpul „culesului”, astfel multe semințe neconsumate încolțesc în primăvară, devenind în timp arbori sau arbuști.
Dar apropierea de noi le-a deschis apetitul pentru o altă bogată sursă de hrană, resturile noastre menajere, această preferință fiind cauza creșterii populațiilor unora dintre specii. Oferta aproape permanentă de hrană, dublată de dispariția locurilor clasice de cuibărit și odihnă, le-au adus în orașele noastre în număr atât de mari, încât conviețuirea a devenit dificilă. Va fi nevoie de timp și inventivitate pentru a restabili echilibrul natural al acestor păsări extrem de adaptabile.
Cuibărit: Cuibăresc de regulă în arbori, cuibul fiind unul simplu, format din crenguțe. De la noi, doar coțofana are unul mai elaborat, cu acoperiș. Cuiburile părăsite de ciori sunt folosite de alte specii, în special de răpitoare de zi, cum sunt vântureii.
Preferă arborii maturi, înalți, dar prezenți în grupuri mici, nu compact, ca în pădure. Tocmai dispariția acestui tip de habitat, reprezentat înainte de pâlcurile de arbori de pe terenurile agricole și de aliniamentele de pe lângă șosele, le-a obligat să caute locuri de odihnă în parcurile și grădinile din localitățile noastre, unde încă se mai găsesc astfel de arbori.
Stăncuța este singura cioară de la noi care cuibărește în scorburi, pe care le înlocuiește cu cavități ale construcțiilor. Mai cuibărește și pe stâncării, la fel ca și corbul.
Migrație: Grație adaptabilității și tipului de hrănire omnivor, majoritatea speciilor din familie nu migrează. Cele mai nordice pot face ușoare mișcări spre sud sau sud-vest în iernile mai grele sau cu recolte mai slabe de fructe și semințe. Astfel, la noi în țară se observă o creștere a numărului de păsări în timpul iernii, efectivele noastre fiind suplimentate de cele mai nordice. Este cazul ciorii de semănătură, numărul crescut de păsări care iernează în orașe și sporesc conflictul om-pasăre fiind dat de exemplarele sedentare și de cele migratoare.
Specii de păsări care fac parte din Familia Corvidae și care pot fi întâlnite și la noi: Cioara de semănătură (Corvus frugilegus), Gaița (Garrulus glandarius), Stăncuța (Corvus monedula), Alunarul (Nucifraga caryocatactes), Coțofana (Pica pica), Cioara neagră (Corvus corone), Cioara grivă (Corvus cornix), Corb (Corvus corax).
Cum le putem ajuta: Susținând agricultura prietenoasă cu natura, care păstrează peisajul mozaicat, cu arbori și arbuști care delimitează parcelele, lăsăm și acestor păsări locuri de cuibărit și odihnă. Astfel, numărul celor care vor vizita localitățile va scădea.
Ne putem ajuta și pe noi dacă gestionăm responsabil deșeurile menajere. Gropile de gunoi deschise de la marginea localităților, precum și mizeria din localități sunt surse de hrană care atrag constant un număr mare de păsări.
Speciile din familie care se întâlnesc la noi nu au probleme de conservare. În schimb, la nivel european, conform Listei Roșii publicată recent de BirdLife International, cioara de semănătură a trecut în categoria Vulnerabil, din cauza declinului populațional. Aceeași specie care la noi creează probleme prin populații numeroase, a ajuns ca în vest să aibă ea probleme de efective. Mesajul e clar: chiar și speciile comune la un moment dat pot deveni în timp amenințate.
Mitologie: Corvidele au avut un rol important în miturile și poveștile noastre. Iar dintre ele, corbul este prezent în mai toate mitologiile lumii, fiind o pasăre paradox: era venerată pentru inteligența și puterile ei magice, dar temută și urâtă ca aducător de prevestiri/vești rele, război sau moarte. Nu l-a ajutat deloc nici cântecul perceput ca strident, disonant, nici prezența pe câmpurile de luptă, unde se hrănea din cadavrele luptătorilor căzuți. A fost persecutat sever de-a lungul timpului, lucru care încă se întâmplă corvidelor în multe locuri. L-a însoțit pe Odin, sub forma unei perechi de corbi care culegeau informațiile din regat, dar a însoțit sau transportat și alte zeități, precum și sufletele morților în lumea de dincolo, ba chiar a creat lumea indienilor din Pacificul de Nord-Vest. În lumea reală a fost un apreciat animal de companie, când era încă legal acest lucru, i-a influențat pe Charles Dickens, J.R.R. Tolkien, George R.R. Martin și mai ales pe Edgar Allan Poe în operele lor, și-a împrumutat imaginea unor steme și blazoane – Corvineștii (Hunyadi) fiind unul dintre beneficiari – și este un apreciat subiect al cercetărilor, ornitologilor și etologilor pasionați de capacitățile cognitive ale păsărilor.
Sursa de informare:
