Ziarul „Obiectiv – Vocea Brăilei” a inițiat o nouă rubrică „Să iubim natura” cu articole scrise și documentate de Marius Vernescu. Membru al Societății Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 și până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în județul Brăila cât și în țară. De asemenea în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din București la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar și în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.
Așa cum v-am obișnuit, în fiecare lună, cu ajutorul informațiilor oferite de către Societatea Ornitologică Română vă prezint un grup de păsări ca fiind păsările lunii respective, iar în luna martie a venit rândul ciocănitorilor.
Cel mai ușor de identificat în parcuri după darabană sunt ciocănitorile, mai ales acum când se apropie primăvara, luna martie e perioada în care aceste păsări devin mai active și prin darabanele lor inconfundabile ne transmit că e cazul să ne gândim că acest frumos anotimp se apropie cu pași repezi. Hai să lăsăm grijile acestei perioade de o parte și să ieșim o oră în Parcul Monument, să stăm pe bancă și să avem un pic de răbdare, sigur vom auzi o ghionoaie sau o ciocănitoare de grădini (pentru necunoscători se găsesc pe internet destule videoclipuri unde o să auziți cum sună darabana).
„Ciocănitorile aparțin familiei Picidae. Aceste păsări au talia medie, un corp robust, fiind adaptate atât la cățărat cât și la săpat scorburi în arbori (mai puțin capîntortura). Ciocănitorile au picioare scurte și puternice, cu labă zigodactilă (2 degete îndreptate în față și 2 în spate) și gheare ascuțite. Coada prezintă pene rigide, este folosită ca punct de sprijin atunci când se hrănesc, urcă sau coboară pe scoarța arborilor. Craniul este adaptat pentru săpat: cutia craniană mărită, oasele îngroșate și sistemele de articulații adaptate pentru vibrații. Păsările acestea au un cioc puternic, drept, ascuțit spre vârf, putând fi folosit ca daltă. Limba este lungă, retractilă și lipicioasă, este folosită pentru extras insecte de sub scoarța arborilor; când este retrasă, se înfășoară și este ”depozitată” parțial în jurul craniului, protejând suplimentar creierul.
În țara noastră cuibăresc 10 din cele 11 specii întâlnite în Europa. Singura specie care migrează este capîntortura, restul sunt rezidente. Din această familie fac parte următoarele specii de ciocănitori: Ghionoaia sură (Picus canus), Ghionoaia verde (Picus viridis), Ciocănitoarea cu spatele alb (Dendrocopos leucotos), Ciocănitoarea de grădini (Dendrocopos syriacus), Ciocănitoarea de stejar (Dendrocopos medius), Ciocănitoarea pestriță mică (Dendrocopos minor), Ciocănitoarea pestriță mare (Dendrocopos major), Ciocănitoarea neagră (Dryocopus martius), Ciocănitoarea de munte (Picoides tridactylus), Capîntortură (Jynx torquilla).
Ciocănitorile pot fi observate aproape peste tot în țara noastră, din Delta Dunării până în zona de munte, în habitate cu arbori în abundență sau izolați. Sunt în general păsări solitare; majoritatea au un zbor ondulat, sinusoidal. O caracteristică aparte este darabana – lovirea repetată cu ciocul a unei suprafețe tari, rezonante, care înlocuiește cântecul; este metoda de comunicare folosită de ambele sexe, dar mai mult de către mascul, pentru a marca teritoriul. Aceste păsări mai pot fi observate și în timp ce fac băi de furnici, când se lasă „călcate” de insecte; se crede că ajută la deparazitare și întreținerea penajului.
Ciocănitorile se hrănesc predominant cu insecte xilofage (insecte care consumă lemn), dar unele specii sunt omnivore și oportuniste: consumă furnici, termite, larve de coleoptere, dar și fructe, alune, semințe de conifere, sevă sau chiar ouă de păsări și mici rozătoare. În anotimpul rece, unele specii de ciocănitori vizitează hrănitorile, fiind atrase de grăsimea animală (șuncă crudă).
Acestea cuibăresc în scorburi pe care le sapă în trunchiul arborilor, de regulă una nouă în fiecare an, iar cele vechi sunt folosite de alte specii. Majoritatea ciocănitorilor sunt legate de habitatele forestiere, însă unele specii cuibăresc și în parcuri, grădini sau livezi.
Există o singură specie care migrează pe distanță lungă și aceasta este capîntortura, specie ce preferă să se hrănească cu furnici, de aceea pleacă spre zone calde unde le poate găsi. Restul speciilor de ciocănitori sunt rezidente, efectuând doar deplasări locale, mai ales juvenilii.
Poți ajuta ciocănitorile, susținând un management forestier corespunzător nevoilor ecologice ale speciei. Metodele actuale, de extragere continuă din păduri a arborilor maturi și scoaterea lemnului mort, influențează negativ prezența și densitatea speciilor de ciocănitori. Suplimentar, utilizarea de pesticide pentru combaterea speciilor invazive forestiere poate avea efect negativ asupra lor.
În iernile grele, cu zăpadă abundentă, alimentarea hrănitorilor, în special cu grăsimi animale, poate ajuta ciocănitorile.
Cele mai des trei specii de ciocănitori întâlnite în zona noastră, din punctul meu de vedere, sunt:
Ghionoaie verde (Picus viridis): Este o specie de ciocănitoare de talie mare. Dimorfismul sexual este redus. Ambele sexe au coloritul relativ similar: creștetul și ceafa roșii, obrazul gri deschis cu ”mustață” neagră îngustă, abdomenul gri deschis, pal, iar spatele verde.
Specia cuibărește în România, fiind sedentară. Este o specie cu deplasări în general reduse (mai accentuate la exemplarele tinere).
Amenințări și măsuri de conservare: Fiind mai sensibilă la modificările de habitat, extragerea continuă a arborilor morți sau lâncezi, precum și a arborilor maturi din habitatele forestiere, în special cei de esență moale, constituie o amenințare majoră și serioasă la adresa speciei.
Ghionoaie sură (Picus canus): Este o specie de ciocănitoare de talie medie. Dimorfismul sexual este redus. Ambele sexe au coloritul relativ similar: capul gri cu ”mustață” neagră îngustă, abdomenul gri deschis, pal, iar spatele verde.
Specia cuibărește în România, fiind sedentară. Distribuția este relativ uniformă, urmărind însă distribuția habitatelor specifice. Este o specie cu deplasări în general reduse (mai accentuate la exemplarele tinere). În perioada de iarnă, unele exemplare coboară în zone mai joase.
Amenințări și măsuri de conservare: Fiind mai sensibilă la modificările de habitat, extragerea continuă a arborilor morți sau lâncezi, precum și a arborilor maturi din habitatele forestiere, constituie o amenințare majoră și serioasă la adresa speciei. Eforturile de conservare trebuie să se concentreze pe păstrarea unui cadru cât mai natural în habitatele forestiere țintă, în special în cazul celor incluse în rețeaua Natura 2000.
Ciocănitoare de grădini (Dendrocopos syriacus): Este o specie de ciocănitoare de talie medie. Dimorfismul sexual este redus. Ambele sexe au penajul alb-negru cu aspect pestriț: spatele este negru, coada este neagră iar rectricele laterale au puncte mici albe, aripile sunt negre și prezintă mai multe dungi albe înguste, iar la baza aripilor se observă două oglinzi albe. Specia a pătruns în România recent, în urma unei expansiuni populaționale din secolul trecut. Primele exemplare încep să cuibărească în anii 1930. S-a extins gradual, dinspre Dobrogea, ajungând în interiorul arcului Carpatic în anii 1950. Populația din România este estimată la 10 000 - 30 000 de perechi, tendința populațională fiind deocamdată necunoscută.
Amenințări și măsuri de conservare: Specia nu are amenințări majore. O amenințare cunoscută este hibridizarea cu ciocănitoarea pestriță mare, mai ales în zonele colonizate recent, fenomenul fiind redus atunci când zona este colonizată abundent. A fost considerată pestă în cadrul diferitelor plantații (migdal și altele), fiind deseori persecutată, acest fenomen fiind considerat restrâns.”
Vă recomand să ieșiți la o plimbare în parcurile din Brăila dar și în pădurile din împrejurimi și să vă delectați cu trilurile și darabanele acestor păsări.
Sursa de informare:
https://www.sor.ro/pasarile-lunii-martie-ciocanitorile/
https://pasaridinromania.sor.ro/Ghionoaie-verde
