Ziarul "Obiectiv - Vocea Brăilei" a inițiat o nouă rubrică "Să iubim natura" cu articole scrise și documentate de Marius Vernescu. Membru al Societății Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 și până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în județul Brăila cât și în țară. De asemenea în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din București la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar și în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.
Pentru că toamna și-a intrat în drepturi și pentru că de acum există mai multe oportunități de a vedea specii de păsări deosebite din cauza faptului că acestea sunt în migrație, am ales pentru astăzi următoarele specii: Rața cu cap castaniu (Aythya ferina) și Corcodelul cu gâtul negru (Podiceps nigricollis).
Rața cu cap castaniu (Aythya ferina)
Este o specie de rață de talie medie ce prezintă dimorfism sexual. Masculul în penaj nupțial are capul de culoare castanie, pieptul, ceafa, coada, târtița și subcodalele sunt de culoare neagră, iar spatele, abdomenul și aripile sunt de culoare gri cu vermiculații. Femela are penajul în culori șterse, capul maroniu-deschis cu sprânceana mai deschisă la culoare, pieptul, ceafa, târtița și coada de culoare maronie, iar spatele și lateralele corpului de culoare gri-maroniu. Lungimea corpului este de 42 - 49 cm, anvergura de 72 - 82 cm, iar greutatea este de 585 - 1240 g în cazul masculului și 468 - 1090 g în cazul femelei.
Etimologia denumirii știintifice - Numele de gen (Aythya) este numele grecesc al unei specii marine neidentificate, iar numele de specie provine din cuvântul latin ferina – sălbatic.
Distribuție - În România, specia cuibărește pe tot teritoriul țării, din zonele joase până în zonele de deal, acolo unde există zone umede.
Fenologie - Specia cuibărește în România, fiind sedentară. În perioada de cuibărire specia are o prezentă mai dispersată, în locurile de cuibărire, iar în perioada rece a anului specia este prezentă pe majoritatea suprafețelor acvatice (mai puțin pe apele curgătoare), existând influx de indivizi din nordul distribuției. Abundența indivizilor poate fi diferită de la un sezon la altul, în funcție de gradul de acoperire cu gheață al suprafețelor acvatice.
Habitate - Specia preferă pentru cuibărire zonele umede cu ape stătătoare sau ușor curgătoare, mediu-eutrofizate, cum sunt mlaștinile, lacurile, zonele lagunare etc. În afara perioadei de cuibărire este puțin pretențioasă, fiind observată pe majoritatea suprafețelor acvatice.
Hrană - Rața cu cap castaniu este omnivoră, hrana vegetală fiind compusă din rădăcini, semințe, diferite părți ale plantelor acvatice sau palustre, iar cea animală, din: insecte acvatice și larvele acestora, moluște, crustacee, viermi, amfibieni și pești de dimensiuni reduce.
Populație - Populația din România este estimată la 20 698 - 28 762 de perechi cuibăritoare, tendința populațională fiind deocamdată necunoscută.
Reproducere - Perioada de reproducere începe în lunile aprilie/mai. Depune în medie 8 - 10 ouă (3 - 22 ouă), care sunt clocite pentru 24 - 28 de zile. Cuiburile care conțin peste 15 ouă fiind probabil un rezultat al parazitismului nidicol. Puii sunt capabili de zbor după 50 - 55 de zile. Cuibul este situat în apropierea apei sau în vegetația palustră și este sub forma unei adâncituri superficiale, în vegetație densă, căptușit cu fire de iarbă și frunze. Perechile se formează din timpul iernii sau începutul primăverii. Cuibărește solitar sau colonial, uneori în colonii mixte cu Pescărușul râzător, prezența acestuia conferind un grad de protecție împotriva prădătorilor (corvide, mustelide etc.). În cazul acestei specii este dovedit parazitismul nidicol atât intraspecific cât și interspecific, fenomen care apare la mai multe specii de rațe.
Amenințări și măsuri de conservare - Principalele amenințări asupra speciei sunt legate de managementul zonelor umede: drenare, desecare, intensificare pisciculturii, abandonarea heleșteielor, dispariția pășunatului tradițional cu număr mic de animale în limita zonelor umede, arderea necontrolată a stufului, eutrofizare etc. Alte amenințări asupra speciei sunt: vânătoarea, deranjul la cuib etc.
Corcodel cu gât negru ( Podiceps nigricollis)
Este o specie de corcodel de talie medie. Dimorfismul sexual este redus, atât femela cât și masculul având penajul de vară negru pe spate, gât și cap, maroniu pe lateralele corpului, iar în spatele ochiului prezintă pene fine sub forma unui evantai, de culoare gălbuie. Ciocul este mic, ascuțit și ușor curbat în sus, irisul este de culoare roșie, iar penele de pe creștet sunt erectile, dând impresia unui cap ascuțit, cu fruntea abruptă. Penajul de iarnă este alb pe lateralele corpului și lateralele capului, iar spatele, gâtul și creștetul sunt negre. Tectricele auriculare de culoare neagră pătrund în penajul alb de pe lateralele capului, formând un contrast ușor de observat. Lungimea corpului este de 28 - 34 cm, anvergura de 46 - 55 cm și greutatea de 265 - 450 g.
Etimologia denumirii știintifice - Numele de gen, Podiceps, provine din cuvintele latine podicis - partea terminală a abdomenului și pes - picior, cu referire la poziția picioarelor înspre capătul abdomenului. Numele de specie, nigricollis, provine din cuvintele latine niger - negru și collum - gât.
Distribuție - În România, specia cuibărește în zonele umede din Câmpia Română, Dobrogea și Podișul Moldovei și mai fragmentat în Transilvania și Câmpia de Vest.
Fenologie - Specia cuibărește în România și este prezentă și în afara perioadei de cuibărit, existând influx de indivizi din nord și deplasări către sud a indivizilor cuibăritori în România.
Habitate - Specia preferă în perioade de cuibărit habitatele umede cu ape puțin adânci, bogate în vegetație submersă și vegetație palustră, stufărișuri extinse cu ochiuri de apă, dar și ape curgătoare line cu maluri bogate în vegetație palustră. În afara perioadei de cuibărit apare pe majoritatea corpurilor de apă care nu sunt înghețate, mai ales în sudul țării.
Hrană - Corcodelul cu gât negru se hrănește preponderent cu nevertebrate atașate prin ecologia lor de mediul acvatic, cuprinzând libelule, cărăbuși, moluște, crustacee, dar se hrănește și cu amfibieni și pești de talie mică.
Populație - Populația cuibăritoare din România este estimată la 2000 - 4000 de perechi cuibăritoare, tendința populațională fiind deocamdată necunoscută.
Reproducere - Perioada de reproducere se desfășoară în intervalul aprilie - august. Depune o pontă pe an (ocazional doua), formată din 1 - 8 ouă, incubate o perioadă de 20 - 24 zile. Puii sunt independenți la 20 - 21 de zile de la eclozare. Cuibul este o platformă construită din materiale vegetale, ancorată de vegetație.
Amenințări și măsuri de conservare - Principalele amenințări asupra speciei sunt legate de pierderea sau degradarea habitatelor propice pentru cuibărire prin acțiuni ca: management defectuos al zonelor umede, desecarea, incendierea vegetației palustre, modificarea malurilor, deranjul în perioada de cuibărire etc.
Sursa de informare:
https://pasaridinromania.sor.ro/specii/215/rata-cu-cap-castaniu-aythya-ferina
https://pasaridinromania.sor.ro/specii/167/corcodel-cu-gat-negru-podiceps-nigricollis
